4. Binecuvântat este omul care vede înainte…
şi vai de acela care vede numai în urmă.
Fericit este acela care merge în întâmpinarea viitorului
şi nefericit este acela care fuge după timpul trecut.
5. Cel înţelept ştie bine să folosească orice clipă, spre a-şi câştiga mântuirea sufletului său;
dar cel nebun îşi pierde toţi anii săi în deşertăciune.
Deşertăciuni sunt toate cele ce nu rămân după moarte.
Iar cele ce rămân sunt singurele noastre comori.
6. Acum înţeleg că Lumina lui Dumnezeu e mai presus de oameni. Şi felul în care călăuzeşte Duhul lui Hristos Profeţia şi Adevărul este nespus mai înţelept.
7. Ceea ce a grăit şi a scris Duhul Sfânt lumii prin profeţii Sfintelor Scripturi nu este, de fapt, o descriere a propriei lor vieţi trecătoare.
Ci înfăţişarea unui adevăr veşnic, cu ajutorul vieţii acestora.
8. Duhul lui Hristos le-a grăit sfinţilor alcătuitori ai Scripturii nu numai care cărţi sunt inspirate de Sus, spre a fi alese şi aşezate în cuprinsul Cărţii Dumnezeieşti.
Dar şi ordinea în care să fie aşezate, după adevărul cuprins de conţinutul fiecăreia din ele.
9. Nu sunt ochi mai fericiţi ca ochii care, văzând totul, ştiu să aleagă ceea ce este bun.
Şi alegând, ştiu să păstreze pentru totdeauna ceea ce a găsit adevărat şi frumos.
Tristul refren: O, deşertăciunea deşertăciunilor, răsună cu o puternică înştiinţare tuturor celor ce au apucat şi merg pe calea lumii… că au apucat rău. Că merg rău. Şi că vor sfârşi rău.
Dar cine mai are urechi să audă astăzi acest glas?
Săgeţile biruitoare / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2006
