1. Revenind la locurile începutului credinţei noastre, revederea acestor locuri, după ani de luptă şi de jertfă,
ne aduce totdeauna o mare înviorare inimii şi o dulce mângâiere sufletului nostru.
Să nu le uităm pe acestea niciodată!
2. În locurile începutului nostru cu Dumnezeu regăsim atâtea amintiri duioase şi atâtea fiinţe iubite!
Acolo ne îmbărbătăm totdeauna credinţa şi ne înviorăm iarăşi puterile sleite de luptele, de hărţuielile şi de păcatele printre care am trecut.
Când întoarcem de acolo, parcă venim de la o baie fericită prin care ne-am trecut sufletul.
3. În locurile neuitate ne aducem aminte cu bucurie de multele ispite pe care le-am biruit prin harul Domnului Iisus,
de fiorul primelor noastre rugăciuni,
de bucuria primelor adunări frăţeşti,
de emoţia primelor mărturisiri
şi de dulceaţa primelor cântări şi izbânzi…
O, ce mângâietoare sunt acestea la întristări şi la bătrâneţe!
4. Cu cât trec anii şi cu cât se tot înmulţesc în urmă valurile noastre biruite, cu atât ceea ce ne leagă de locurile scumpe este tot mai sfânt şi mai drag,
căci tot ce am adunat după aceea a început acolo.
Iar aceasta n-o vom putea uita niciodată. Fericit este acela care nu poate să uite ceea ce nu trebuie să se poată uita.
5. O, cât de dulci şi de frumoase, cât de scumpe şi de sfinte ne sunt toate neuitatele noastre amintiri din umblarea noastră cu Domnul nostru iubit şi cu fraţii noştri iubiţi, de la început…
Să-I mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru aceste amintiri sfinte şi să ne străduim a le înmulţi şi a le înfrumuseţa neîncetat.
6. Dă-mi, Doamne, bucuria să fiu adăugat la poporul meu în Împărăţia Ta, cu fraţii mei şi cu surorile mele din aceeaşi familie, de acelaşi duh şi din aceeaşi Lucrare
cu care Te-am slujit împreună, am muncit împreună şi am luptat împreună pe pământ,
cu care am suferit aducându-Ţi jertfa aceleiaşi iubiri Ţie, Doamne Iisuse, pe pământ.
Aceasta este unica mea rugăminte înainte de a veni.
7. O, Domnul meu, eu Te rog, fă ca atunci, împreună cu mine, să fie acolo şi toţi acei de după mine pe care i-am iubit şi i-am dorit atât de mult în viaţa aceasta din lume, fiindcă numai împreună cu ei aş fi cu adevărat fericit lângă Tine şi lângă înaintaşii mei sfinţi.
Te rog, nici unul dintre ai mei să nu lipsească, Doamne, de la Masa fericită a Răsplătirii cereşti,
pentru ca fericirea noastră să fie într-adevăr deplină. Şi toate, chiar toate dorinţele noastre să fie împlinite.
27. Amintirile şi uitarea
Avuţia sfântului moştenitor / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2005
