1 Ianuarie – Psalmul 1, vers 1 
Slavã veșnicã Marelui nostru Dumnezeu, Fãcãtorul și Binefãcãtorul nostru, Care, înfãțișând înaintea noastrã mãreața și fericita Sa împãrãție, ne invitã spre ea prin intrarea fericitã a Psalmilor cu acest minunat cuvânt: «Fericit este…» Chiar de la începutul Psalmilor, lumina strãlucitã a Cuvântului Sfânt se proiecteazã întreagã și dulce asupra fericirii sufletului ascultãtor care se apropie de hotarele Psalmilor dumnezeiești. Lumina aceasta cuprinde în aceeași mãreție atât Porțile Veșnice ce se deschid în fața sufletului care se apropie, cât și a sufletului hotãrât sã intre și sã pãșeascã pe acest fericit tãrâm. Numele credinciosului este spus «fericit» de la început. Pentru cã starea sa va continua sã fie mereu așa, ori prin ce ar fi sã treacã, mergând spre slava de la capãt. Fiind însoțit mereu de puterea și lumina lui Dumnezeu, desigur, el va trebui sã treacã uneori cu lacrimi, alteori cu bucurie, uneori trântit, alteori biruitor, uneori iubit, alteori pãrãsit, uneori cãlcat în picioare, alteori purtat în cinste — dar întotdeauna el va fi fericit. Pentru cã, în vremea încercãrii, el va ști sã o priveascã pe aceasta ca pe o mare bucurie (Iac. 1, 2-4). Iar în vremea bucuriei va şti să o folosească din plin. Dând tot ce poate da şi primind tot ce-i sporeşte binele. Spre folosul semenilor săi. Şi al Domnului său (Ecles. 7, 14). Numele lui este «fericit», pentru că în viaţa duhovnicească numele omului este denumirea stării lui. Starea lui de fericire a început din clipa când a rupt-o cu sfatul celor răi, cu oprirea pe calea celor păcătoşi şi cu aşezarea pe scaunul celor batjocoritori… Din clipa când s-a hotărât să se predea lui Dumnezeu şi să-şi găsească plăcerea în legea Domnului (Rom. 8, 1-13), cugetând zi şi noapte la frumuseţea şi desfătările ei. Este fericit pentru că s-a rupt de oastea lui satan şi s-a unit pe totdeauna cu Oastea Domnului Iisus Hristos. Este fericit pentru că dragostea lui Dumnezeu şi dragostea frăţească, în care trăieşte şi umblă, îi umple mereu gândurile şi inima de tot ceea ce este înalt, curat, adevărat şi bun, îl fereşte de tot ce este primejdios, ispititor şi rău şi îl mângâie cu tot ce este vrednic, folositor şi cinstit. Este fericit, pentrucă s-a unit cu Hristos, nu numai prin Taina Botezului, ci şi prin Taina Pocăinţei, adică a naşterii din nou (Ioan 3, 3), devenind una cu Hristos, mădular din Trupul Lui (Efes. 5, 30-32; Fac. 2, 24; Rom. 12, 5; 1 Cor. 12, 27). Este fericit, pentru că — având duhul lui Hristos (Rom. 8, 9; Gal. 4, 6) — el ajunge împreună-lucrător cu Dumnezeu (1 Cor. 3, 9; 2 Cor. 6, 1), colaborând cu El la slăvita lucrare a mântuirii lumii şi la grăbirea venirii împărăţiei Lui precum în cer aşa şi pe pământ (Mat. 6, 10). Este fericit nu numai când se roagă şi doreşte aceasta, ci şi când lucrează, luptă şi suferă pentru ea, ca un bun ostaş al lui Hristos, ca un fiu credincios al Bisericii Sale, care este Trupul Celui ce plineşte totul în toţi (Efes. 1, 22-23). Dragă suflet care citeşti aceste rânduri şi care te apropii să intri în împărăţia lui Dumnezeu pe porţile veşnice, deschise de Psalmii dumnezeieşti, — Dumnezeu să te binecuvinteze! Harul Domnului nostru Iisus Hristos, Care este Miezul şi Lumina Psalmilor, să se reverse peste mintea ta, ca să înţelegi. Şi peste inima ta, ca să primeşti viaţa. Adică pe Hristos, din Cuvântul Său. Şi, rupând-o chiar de acum cu sfatul celor răi, să porneşti cu hotărâre şi legământ pe calea înţelepciunii, pe urma lui Iisus Hristos, Preadulcele tău Mântuitor. În felul acesta te vei numi şi tu fericit şi vei şi fi cu adevărat aşa. O, te rog, fă chiar acum acest mare şi fericit pas, căci de el depinde tot viitorul tău. Dumnezeul Cel slăvit şi preamărit în Psalmi să-ţi dea îndemnul şi puterea să faci acest lucru chiar acum. Pentru ca atât începutul, cât şi sfârşitul tău — să fie fericit. Amin
Traian Dorz, din ”Hristos – Comoara Psalmilor”
1 Comment