11. Dar numele bun este ca un vas scump. Cu cât este şlefuit mai mult, cu atât străluceşte mai frumos.
Cu cât este ferit mai cu grijă de tot ce l-ar putea atinge, cu atât va fi mai curat.
Şi cu cât este păstrat mai neatins, cu atâta îl avem mai îndelungat.
12. Când l-am atins puternic de un păcat, vasul cel scump al numelui bun ni s-a spart.
Şi adesea nu-l mai putem nici reface şi nici înlocui cu nimic, niciodată.
De aceea este fericit şi binecuvântat orice suflet care, prin unirea cu Dumnezeu, a primit Numele cel bun al lui Hristos.
Şi prin iubirea Lui şi-l păstrează neatins de nici un rău.
13. Iată, Hristos ţi le îmbie şi ţie şi doreşte să ţi le dea.
În dreapta Lui este numele bun. În stânga Lui este iubirea nepreţuită!
Primeşte-le, primeşte-le, te rog din tot sufletul meu, cu toate lacrimile şi stăruinţele mele, punându-ţi toată încrederea în El pentru ele.
Nici nu-ţi poţi da seama încă ce mare preţ au acestea două.
14. Primeşte-le chiar dacă ai da pentru ele orice.
Apoi păstrează-le chiar dacă ai jertfit pentru ele oricât.
Căci numai ele te vor însoţi pretutindeni
şi te vor ferici cu adevărat.
15. Rareori cei smeriţi au ocazia să stea la masă cu cei înălţaţi în lumea asta.
Şi cei mici cu cei mari.
Şi cei credincioşi cu cei lumeşti.
Dar, dacă vreodată totuşi vor sta, ei trebuie să fie cu mare grijă, fiindcă acolo pentru ei este un loc de ispitire şi de primejdii.
De aceea, mai bine face credinciosul care se scuză frumos, dar nu se duce.
Săgeţile biruitoare / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2006
