Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Fericitul salt spre Lumină şi spre Adevăr

Fericitul salt spre Lumină şi spre Adevăr

Fericitul salt spre Lumină şi spre Adevăr

7. Binecuvântat este şi binecuvântat să fie acel suflet
sau acel popor al lui Dumnezeu
care, făcând acest fericit salt spre Lumină şi spre Adevăr, nu mai recade apoi niciodată de la harul în care a fost primit şi aşezat de Hristos.
Nu priviţi niciodată îndreptat pe acela ce nu face astfel!

8. Deşi litera Cuvântului Sfânt este atât de luminoasă,
deşi sunetele limbii în care sunt spuse cuvintele Domnului sunt aşa de clare şi de frumoase pentru oricare dintre noi,
– totuşi Glasul Domnului din Cuvântul Lui este aşa de puţin cunoscut, aşa de slab ascultat şi aşa de rar înţeles cum trebuie.
De aceea sunt o sută şi o mie de feluri în care este răstălmăcit.

9. Îndrumătorii gloatelor, neînţelegând ei înşişi Glasul Domnului din Cuvintele Lui, îşi spun prin ele glasul lor.
Necunoscând gândul Domnului din Cuvântul Lui, îşi pun în el gândul lor…
Neurmărind foloasele lui Hristos, toarnă în inimile ascultătorilor duhul lor…
Şi vai, iată roadele dureroase şi amare.

10. Ai milă Tu, Doamne, tot mai mult de biata gloată creştină cu numele, dar şi mai vinovată cu faptele decât păgânii.
Căci creştinii sunt vinovaţi nu că n-au ştiut glasul Tău, ci pentru că, ştiindu-l, l-au răstălmăcit şi sugrumat
cu o minte înşelată şi înşelătoare
şi cu o inimă îmbolnăvită de păcat şi vinovată de neascultare.

11. Când sufletul omului se împotriveşte mereu la orice chemare, Dumnezeu nu luptă la nesfârşit cu el.
Când trufia inimii omului rămâne nesupusă la orice înştiinţare, vine o vreme când Domnul îl lasă.
Când voinţa omului nu ascultă nici un îndemn bun, Dumnezeu nu-i mai trimite nici unul.
Iar după aceasta vine sigur numai iadul.

12. Când lăcomia fiinţei omului după slava lumii nu se satură
şi când pofta firii, lăudăroşenia vieţii şi îndărătnicia neascultării pun stăpânire totală pe inima omului,
atunci Dumnezeu îl lasă pe om în voia pornirilor unei minţi blestemate
şi astfel omul ajunge plin de orice fel de nelegiuire… De desfrânare, de viclenie, de răutate, de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de tot răul…
Căci nu trebuie o mai mare nenorocire decât mintea blestemată.

13. Dumnezeu ne-a înzestrat cu puterea liberei voinţe nu numai să ştim deosebi clar voia lui Dumnezeu şi binele de rău
– dar să o şi facem.
Şi o facem aşa de uşor când cu adevărat noi avem şi voinţa să o facem!

14. În această voinţă spre a face voia lui Dumnezeu, luptând contra pornirilor rele din inima noastră firească,
stă tot meritul nostru
şi toată datoria noastră.
În această luptă şi muncă se arată valoarea noastră,
pe măsura eforturilor pe care le facem spre acele fericite realizări care sunt roadele Duhului Sfânt şi trăirea voii lui Hristos.

Cununile slăvite / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2006

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!