Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Fiecare timp îşi are cernerea lui

Fiecare timp îşi are cernerea lui

Fiecare timp îşi are cernerea lui

Trăind şi parcă înaintând într-un ritm mai alert ca niciodată spre un sfârşit al evenimentelor care tulbură întreaga lume, putem sesiza cu uşurinţă faptul că vremurile pe care nu credeam vreodată că le vom ajunge sunt întocmai acele vremuri şi timpuri despre care Sfinţii au sperat că nu vor ajunge să le trăiască. Au trecut în urmă anii şi, privind către trecut, vedem că au fost fel şi fel de timpuri cutremurătoare nu doar pentru creştini, ci pentru lumea întreagă: războaie, persecuţii, robii, boli, foamete etc., timpuri despre care am citit sau pe care le-am ascultat prin viu grai de la părinţii şi bunicii noştri. Fiecare timp şi fiecare poveste îşi au eroii lor, cu suferinţa, cu biruinţa şi cu sfârşitul lor, care au făcut, din oameni trecători, legende; şi din păcătoşi, sfinţi.

Privind către aceste vremuri şi făcând acest bilanţ al timpurilor, al neamurilor, al religiilor, al tuturor evenimentelor pe care le traversăm şi care ne pătrund tot mai mult, putem concluziona că fiecare timp din trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat, indiferent de structura temporală (ani, decenii, secole) îşi are cernerea lui. De fapt, în funcţie de capacitatea fiecăruia de a discerne starea actuală a lumii, auzim multe păreri…, atât de multe păreri din partea maselor de oameni care apar în media, încât ne tulburăm pe noi înşine, nemaiştiind ai cui suntem, pentru ce trăim, pentru ce luptăm şi care este Ţelul nostru pe pământ.

Puţine sunt sufletele care au rămas statornice învăţăturii sănătoase. Puţini sunt oamenii care nu contrazic şi nu se bat cu pumnul în piept, arătând un eroism fals şi trecător. Aceşti oameni sunt aceia care, prin trăirea lor curată, au dobândit o vedere duhovnicească (Sf. Teofan Zăvorâtul) şi care acum, în aceste vremuri tulburi, ne spun, amintindu-ne parcă ce ştiam deja că Cerurile şi pământul vor trece, dar cuvintele Domnului Iisus vor rămâne în veac. Adică Evanghelia sau, mai exact, învăţătura ei, izvorâtă chiar din gura Domnului nostru Iisus Hristos, este mai importantă decât tot Universul. Câtă binecuvântare am avea dacă am înţelege acest lucru! Ce uşor am traversa perioadele grele din viaţa noastră dacă am reuşi să înţelegem că tot ce se petrece este cu încuviinţarea şi îngăduinţa Domnului! Cu ce bucurie am primi şi noi răspuns la rugăciunile noastre, care parcă sunt fără de răspuns!… Asemenea proorocului Ilie, care striga către Domnul în singurătate, pustiit şi pribegit, putem şi noi primi răspuns. Cu ce dragoste ne-ar răspunde Domnul Iisus dacă L-am chema cu toată inima, asemenea Înaintaşilor şi Sfinţilor noştri. Ne amintim cu ardoare răspunsul Domnului către Ilie şi parcă am dori din toată inima să auzim şi noi fericitul glas care să ne îmbărbăteze şi să ne spună că nu suntem singuri. Glasul acesta care să ne reamintească de miile de suflete, de miile de fraţi, care nu s-au predat stăpânitorilor acestui veac. Cât de mult ne-am bucura şi cu ce nădejde ne-am ridica din tranşeele în care zăcem zdrobiţi de exploziile mincinoase şi ucigătoare ale vrăjmaşului dacă deodată ar răsuna trâmbiţa de aur prin care a suflat gornistul, eroul şi înaintaşul nostru! Părintele Iosif Trifa este unul dintre cei care nu s-au predat, care, prin viaţa lui, ne-a lăsat pildă de vieţuire, pentru orice vreme şi pentru orice timp.

Nimic nu-i nou sub soare şi toate-s trecătoare, găsim scris în Eclesiastul. Prin urmare, putem asocia aceste vremuri cu multe altele din trecutul omenirii. Şi dacă putem face asta, putem găsi şi oamenii care au biruit astfel de vremuri. Aşadar, să ne uităm în trecut pentru a învăţa să trăim prezentul, fiindcă doar aşa ne putem pregăti pentru Viitor.

Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare-aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa (Evrei 13, 7).

Iulian TOADER

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *