„Cine zice că este al lui Iisus trebuie să trăiască şi el cum a trăit Iisus” (I In 2, 6).
„Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el” (I In 2, 15).
Fratele meu şi sora mea, mă adresez tuturor, de la cel mai mic şi neînsemnat copil, până la cel mai bătrân, dar mai ales tineretului, celor tineri, pentru ca să nu duc cu mine în groapă osânda că n-am spus.
„Trebuie să trăiască şi el cum a trăit Iisus.”
Nu spune că trebuie să vorbească şi el cum a vorbit Iisus. Ci spune că trebuie să trăiască şi el cum a trăit Iisus.
Poate va zice cineva: „E prea de tot!… E imposibil să trăiască cineva cum a trăit Iisus”. Dacă zicem aşa, dacă credem aşa, atunci ne înşelăm zadarnic, pentru că Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu spune aşa, în I Petru 1, 16: „Fiţi sfinţi precum şi Părintele vostru din ceruri sfânt este”.
Eu aş putea să zic: Sfinte Apostol Petru, ţie ţi-a fost uşor să spui „fiţi sfinţi”, dar eu trăiesc într-o lume rea, într-o lume stricată, într-o lume nenorocită, plină de nervi, plină de ambiţii, plină de orgoliu, plină de nepăsare de cele sfinte… Şi deci eu nu pot, nu pot ca să trăiesc o viaţă de sfânt cum zici tu, Sfinte Petru.
Dar Sfântul Petru, dacă ar fi de faţă, ne-ar răspunde şi ar zice: Fiule, iubitule, nu eu am spus lucrul acesta, ci Duhul Sfânt a spus prin gura mea. Duhul Sfânt l-a spus. Şi Duhul Sfânt e Dumnezeu.
Şi un tată nu pune o povară peste măsură pe umărul copilului său. Şi dacă Dumnezeu a spus „fiţi sfinţi”, El nu numai spune, nu numai că spune…
Se spune în primul capitol din Faptele Apostolilor că „Iisus a început să facă şi să înveţe”. Sfântul Luca aşa spune: „Iisus a început să facă şi să înveţe”.
Cea mai eficace, cea mai dumnezeiască, cea mai minunată predică este atunci când tu ai început să faci ceea ce te-a învăţat cel de dinainte de tine: Sfinţii Prooroci, Sfinţii Apostoli, Sfinţii Părinţi, sfinţii şi plăcuţii lui Dumnezeu, pe care poate că pe unii i-ai cunoscut şi tu personal. Ei toţi au început întâi să facă şi apoi să vorbească.
Noi vorbim… Şi apoi, de făcut, mai facă altul…
Sfântul Petru ne va răspunde: Eu nu-ţi pretind să fii sfânt, să trăieşti o viaţă de sfânt.
„Fiţi sfinţi precum şi Părintele vostru din ceruri sfânt este.” Eu nu spun lucrul acesta de la mine. Căci şi un păcătos, şi un rău este şi el un om, o suflare de viaţă, un vierme care se târăşte pe pământ… Dar Duhul Sfânt e Dumnezeu şi El vorbeşte prin gura aleşilor Săi şi ne-a spus nouă… Şi când ne spune Duhul Sfânt să trăim în sfinţenie, ne dă şi puterea de înfăptuire. Căci Duhul Sfânt dă şi puterea, nu dă numai învăţătura.
Domnul Iisus învăţa „ca Unul care avea putere”, ne spune Sfântul Cuvânt. Nu ca şi cărturarii şi învăţaţii care dădeau numai sfaturi, numai învăţături. „Ca Unul care avea putere”, aşa era Domnul Iisus.
Duhul Sfânt îţi dă şi ţie puterea să poţi trăi în sfinţenia cerută de Dumnezeu. În sfinţenia cerută de Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, de Sfânta Scriptură. Căci Sfântul Cuvânt este viu şi lucrător şi mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri, până acolo că despică carnea de pe oase, despică măduva din oase.
Fii atent, frate, fii atentă, soră! În faţa Lui, totul este gol şi descoperit. În faţa Dumnezeului cu Care avem de-a face. Tu, frate, de mine şi de o lume întreagă te poţi ascunde, te poţi dosi, dar de Dumnezeu nu te poţi ascunde.
„Cei ce zic că sunt ai lui Iisus trebuie să trăiască şi ei cum a trăit Iisus” (I In 2, 6).
Cum a trăit Iisus? Sfintele Scripturi sunt martore. El n-a râs niciodată… Dar de plâns, a plâns mereu. Cine ar fi în stare să spună de câte ori a plâns Domnul Iisus? Dacă a plâns şi pentru păcătoşi, pentru cei din urmă căzuţi… Dar de râs, n-a râs niciodată. Numai în Psalmul 2 spune că „Dumnezeu râde de cel rău, de cei necredincioşi; Îşi bate joc de ei” (Ps 2, 4). Şi spune cauza: căci ştie că vine ceasul fără de capăt al răului ce acum dă cu barda în lună, răstoarnă globul pe dos cu atâta putere… Dar îi vine vremea, îi soseşte ceasul!
Câţi n-am văzut cu ochii noştri dintre cei care se înălţau, cum zice Proorocul David: „Se înălţau ca cedrii din Liban”. Sau cum zice prin Psalmul 73: „Sunt graşi, sunt puternici, limba le cutreieră pământul, au mai mult decât le doreşte inima. Vorbesc cu răutate, vorbesc de sus. Dar când am privit în urma acestor oameni, am văzut că vântul îi duce aşa în prăpastie, că nu se mai scoală niciodată”.
din vorbirea fratelui Ioan Opriş (Batiz) la nunta din Hunedoara – 26 iulie 1981
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010 – vol. 1
