Fiul meu! Lasă-mă să fac cu tine ce-mi place, că numai Eu știu ce-i bine! Tu gândeşti ca un om şi judeci în multe lucruri după poftele inimii tale.
Adevărat, Doamne. Tu ai mai multă grijă de mine, decât am eu însumi. Cel ce nu se reazemă de Tine, degrab va cădea. Doamne, dreaptă să rămână voia mea către Tine şi apoi fă cu mine ce vrei, căci tot ce vei face, va fi bun. Dacă vrei să rămân în întunerec, fii binecuvântat; iar dacă vrei să ies la lumină, iarăşi fii binecuvântat! De te vei îndura să mă mângǎi, binecuvântat să fii, iar dacă vrei să mă ispiteşti cu necazuri, eu şi aşa te binecuvintez.
Fiul meu! Aşa trebue să fii dacă voeşti să nu te desparți de Mine: să fii pregătit pentru suferință, ca şi pentru bucurie. Să aştepţi lipsa şi sărăcia, ca şi îndestularea şi bogăţia.
Doamne, bucuros voiu suferi pentru Tine, tot ce vei vrea să vină peste mine. Din mâna ta voiu primi, fără cârtire, şi binele şi răul, şi amărăciunea şi bucuria şi întristarea: pentru toate câte voiu întâmpina, mulțumiri aduce-ți-voi Ție.
Fereşte-mă de păcate, ca să nu mă înfricoşez nici de moarte, nici de iad. Nu mă depărta dela Tine şi nu mă şterge din cartea vieţii, ca nu cumva necazurile să mă nimicească. (Luată din minunata carte: «Urmând pe Domnul»).
Pr. Iosif Trifa în foaia ,,Oastea Domnului” – supliment la foaia ,,Lumina Satelor” – anul 1, nr. 42, 1930
