Vai, te miri cu câtă trudă
Se câştigă azi un ban;
Dar cu câtă uşurinţă,
Merge-n mâna lui Satan!
Şase zile-n săptămână
Bietul om s-a ostenit,
Şi duminica la crâşmă
Iată, tot a cheltuit.
Copilaşii plâng acasă,
Plâng grozav cu mama lor,
Pare c-a uitat de dânşii
Vai! Săracul muncitor!
Casa lui este-n ruină
Lângă ea cresc bălării,
Iată cum apar în zdrenţe
Şi micuţii lui copii.
Pâinea astăzi le lipseşte
Şi nimic n-au ce mânca,
Însă tatăl lor la crâşmă
Bănişorii toţi îi bea.
„Mamă, când vine tăticul?
Căci de-aseară a plecat;
Vai! Ni-e foame, mamă dragă,
Ştii că astăzi n-am mâncat“.
„Bea, creştine, zice dracul,
Bea, căci banii tăi îi bei,
I-ai muncit şi ai tot dreptul,
Fă cu dânşii orice vrei.
Bea, creştine, şi petrece,
Bea să te mai veseleşti!
Căci o săptămână-ntreagă
Ca un rob din greu munceşti.
Ca să uiţi de sărăcie
De necazuri, de nevoi,
Nu te mai gândi acasă,
E mai bine-aici la noi.
Bea, creştine, bea otravă,
Bea, căci faci pe placul meu,
Bea, creştine, bea şi-njură
Numele lui Dumnezeu“.
– Scumpul meu şi iubit frate,
Tu nu vezi cum te-a minţit?
Tu nu vezi pe-ntunecatul,
Pe diavolul cel smintit?
Lasă-te de băutură,
Lasă-te de porcii lui,
Fugi de crâşmă, de beţie,
Vină-n„Oastea Domnului“!
Poezia acestei cântări este a iubitului nostru frate, I. Tudusciuc.
Melodia e de la fraţii din Seliştea, Maramureş; notată de fratele Alex. Moraru, învăţător.