Vai, te miri cu câtã trudã
se câștigã azi un ban;
dar cu câtã ușurințã,
merge-n mâna lui satan.
Șase zile-n sãptãmânã
bietul om s-a ostenit,
și duminica la crâșmã
iatã, tot a cheltuit.
Copilașii plâng acasã,
plâng grozav cu mama lor,
pare c-a uitat de dânșii
vai! sãracul muncitor!
Casa lui este-n ruinã
lângã ea cresc bãlãrii,
iatã cum apar în zdrențe
și micuții lui copii.
Pâinea astãzi le lipsește
și nimic n-au ce mânca,
însã tatãl lor la crâșmã
bãnișorii toți îi bea.
Mamã, când vine tãticul?
cãci de-asearã e plecat;
vai! ni-e foame, mamã dragã,
știi cã astãzi n-am mâncat.
Bea creștine, zice dracul,
bea, cãci banii tãi îi bei,
i-ai muncit și ai tot dreptul,
fã cu dânșii orice vrei.
Bea creștine și petrece,
bea sã te mai veselești!
Cãci o sãptãmînã-ntreagã
ca un rob din greu muncești.
Ca sã uiți de sãrãcie
de necazuri, de nevoi,
nu te mai gândi acasã,
e mai bine-aici la noi.
Bea creștine, bea otravã,
bea, cãci faci pe placul meu,
bea creștine, bea și-njurã
Numele lui Dumnezeu.
– Scumpul meu și iubit frate,
tu nu vezi cum te-a mințit?
Tu nu vezi pe-ntunecatul,
pe diavolul cel smintit?
Lasã-te de bãuturã,
lasã-te de porcii lui,
fugi de crâșmã, de beție,
vinã-n Oastea Domnului!
Poezia acestei cântãri este a iubitului nostru frate I. Tudusciuc.
Melodia e de la frații din Seliștea, Maramureș; notatã de fr. Alex. Moraru, învãțãtor.
1 Comment