În dimineata Praznicului Botezului Domnului, fratele Costache si-a luat găletuşa cu apă de acasă, după obicei, şi a plecat la sfânta biserică. Acolo, s-a închinat, a cântat împreună cu tot poporul răspunsurile la Sf. Liturghie, conformându-se cu întreaga sa fință angajamentului rostit prin cântare: „Toată grija cea lumească să o lepădam…”. Era fratele Costache nelipsit de la Casa Domnului, de la cântarea din ea, de la adunările Oastei. De aceea, nici momentul plecării sale din viața aceasta pământească, atunci cand a fost să-l întâmpine, nu l-a prins nepregatit. Căci atât de grijuliu se purta scumpul nostru frate față de curătirea sufletului său,
prin marturisirea şi împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului, încât s-a stins ca o lumânare ce a ars până la capăt în lupta ostăşească a mântuirii sale.
Fratele Costache, de fiecare dată, pentru adunare, se pregătea cu un psalm, cu o rugăciune, cu o cântare… Cântarea de la numărul 263, „Mai ‘nainte de-a-mi fi ochiv era cea care îl umplea de fior şi de bucurie duhovnicească, probabil, regăsindu-se în ea şi find cea care-i putea exprima cel mai bine starea lui sufletească…
Ne-a rămas, acum, după ce nu-l mai avem în mijlocul nostru, un gol dureros în suflet şi sentimentul că plecarea noastră de aici spre Dincolo e atât de aproape de fiecare dintre noi încât gândul la clipa mortii noastre ar trebui să nu ne părăsească nici o clipă.
A trecut la cele veşnice, în ziua Praznicului Botezului Domnului a anului 2009.
Domnul sa-l odihneasca în Împărația Sa, iertându-i, cu milostivirea Lui, cele pe care, ca om, a putut și el greşi în tot lucrul mântuiri sale!
Slăvit să fie Domnul!
Familia şi Adunarea Oastei Domnului din Turluianu
mărturie culeasă de Andrei Micuțiu
din foaia Iisus Biruitorul, Nr. 13 (677) / 23 – 29 martie 2009
