Home Fratele Gavril LUP – din Gherla, județul Cluj

Fratele Gavril LUP – din Gherla, județul Cluj

Fratele Gavril LUP – din Gherla, județul Cluj

Din zorii zilei mele în lanul Tău m-am dus, Culegător de spice, așa cum Tu mi-ai spus.

S-a născut la 22 noiembrie 1929, în satul Gostila, jedețul Sălaj, iar din 1960 s-a așezat cu familia la Gherla, județul Cluj.

La vârsta de 17 ani L-a cunoscut pe Domnul, hotărându-se să-I fie un fiu ascultător și credincios, înscriindu-se în șirul fraților mărturisitori ai Cuvântului în Oastea Domnului. În această perioadă, timp de două săptămâni, a participat la ,,Școala biblică’’ de la Chiuiești, județul Cluj, împreună cu alți tineri ostași, în jur de 150 de frați, școlă care a fost condusă de fratel Traian Dorz. L-a scurt timp aceasta, a luat parte la o adunare în localitatea Coaș, județul Maramureș, unde a fost prins si arestat, iar timp de trei luni a fost purtat la Securitatea din Baia Mare, Satu Mare si Oradea, unde a cunoscut tortura, durerea si suferința, dar le-a primit pe toate cu bucurie, ca pentru Domnul său.

La nunta sa ostășească din  1956,  cu sora Otillia, de la Hida, județul Sălaj, a avut bucuria de a-l avea alături pe părintele Vladimir Popovici.

Misiunea sa de iubire pentrul Domnul si Oastea Lui s-a manifestat în a-L mărturisi pe Dumneze cut timp si fără timp in Nordul Ardealului, unde, alături de alți frați, a cutreierat pe jos multe sate din județele Cluj, Maramureș, Bistrița-Năsăud, Sălaj – acolo unde erau adunați frații in numele Domnului, iar in unele sate a pus bazele adunării Oastei Domnului, rămânând până astăzi adunări statornice în Biserica lui Hristos.

Din 1990, lucrarea sa misionară s-a axat în mod special în Penitenciarul de Maximă Siguranță din Gherla, unde, săptămânal, alături de părintele Petru Drăgan, se întâlnea cu deținuții la Capela Penitenciarului, pentrul a-L mărturisi pe Domnul Iisus Hristos si după gratii. Zeci de deținuți care l-au ascultat și-au schimbat comportamentul, limbajul, atitudinile, învățând să se roage și să-I cânte lui Dumnezeu.

Dumnezeu a hotărât apoi să-i dăruiască crucea suferinței, fără să se mai poată deplasa singur și fără să mai poată vorbi. A primit aceasta cu supunere și ascultare, iar întâlnirile cur frații îi umpleau sufletul de bucurie, care radia pe fața sa. Aproape în fiecare duminică, soția sa, sora Otilia, îl ducea cu căruciorul la adunare pentru a se întâlni cu Domnul iubirii și cu frații. La unele adunări, la dorințele fraților, fratele Silvestru Gherman îl ducea cu mașina, făcându-I marea bucurie de a se afla în mijlocul celor dragi.

În seara zilei de 20 ianuarie 2011, într-o liniște profundă, precum o lumânare ce se consumă până la capăt întru smerenie, sufletul său și-a luat zborul spre o altă lume, spre veșnicie, acolo unde a așteptat și a dorit să ajungă.

În serile de priveghere, frații și surorile de aproape și de departe i-au fost alături, însoțindu-l cu rugăciunea, cântarea și vorbirea în numele iubitului Mântuitor Iisus Hristos.

În ziua înmormântării, un număr impresionant de frați l-au condus pe ultimul drum, alături de 14 preoți, aducându-i fiecare un prinos de recunoștință, manifestată prin cântări, vorbiri și lacrimi.

Stăpâne, iată, seara se-ntinuie peste văi,

Pe rând se-ntorc acasă toți lucrătorii Tăi.

Familia și frații din Gherla

mărturie culeasă de Andrei Micuțiu
din foaia Iisus Biruitorul, Nr. 12 / 14-20 martie 2011

 

error

Author: Editor

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *