Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Fratele meu, dacă primeşti pâinea ca în somn, de ce e frământată mintea ta mereu …

Fratele meu, dacă primeşti pâinea ca în somn, de ce e frământată mintea ta mereu …

Fratele meu, dacă primeşti pâinea ca în somn, de ce e frământată mintea ta mereu …

din prima vorbire a fratelui Ioan Opriş
de la nunta de la Goioasa – 25 septembrie 1976

Fratele meu, dacă primeşti pâinea ca în somn, de ce e frământată mintea ta mereu tot cu „Marta” şi cu grijile acestea pământeşti? De ce, dacă El spune că „preaiubiţilor Lui le dă pâinea ca în somn”? De ce nu te duci cu încredere? De ce nu păşeşti pe punte cu încredere? De ce nu te uiţi din capul punţii dincolo, la ţintă? De ce te uiţi la straja de care trebuie să te ţii sau la puntea de pe care [s-ar putea] să cazi? De ce nu te uiţi cu ochii ţintă, cum zice Sfântul Pavel în Evrei 12, „cu ochii ţintă la Căpetenia desăvârşirii, la Domnul Iisus”? Atunci tu nu dai greş, atunci tu nu oboseşti pe cale, atunci pâinea ţi-o mănânci ca în somn şi e dulce şi bună.

„Lupta cea bună m-am luptat.” Fratele meu, tu te lupţi lupta cea bună? Fratele meu, Sfântul Apostol Pavel spune în Epistola a doua către Timotei: „Fiule Timotei…, tu te luptă şi suferă… ca un bun ostaş al lui Hristos”. Iar tu te luptă! Şi o vorbă (chiar din lume) spune: „Fără luptă nu-i cunună”. Deci tu te luptă. Tu! Nu te gândi la altul. Tu personal, tu te luptă! Cu ochii la ţintă. Cu ochii la Domnul Iisus. Căci fără de luptă nu-i cunună.

Lucrarea aceasta a lui Dumnezeu prin care ne cunoaştem, ce lucru minunat… ce lucru minunat a făcut pentru noi! Ca, o ţară, de la un capăt la altul, să fie străbătută de fraţi şi de surori care să se iubească, să se îndrăgească, să se caute, să se respecte, să îşi scrie, să se mângâie, să se ajute din toate punctele de vedere. Aceasta e o minune a lui Dumnezeu – şi aşa şi cerem mereu: „…precum în cer, aşa şi pe pământ”. „Fie voia Ta, vie împărăţia Ta precum în cer, aşa şi pe pământ”. Precum acolo e această sfântă armonie, El aşa vrea şi aci, şi pe pământ, [între] aceia care-I zic lui „Tată”.

Sfântul Apostol Pavel, în Galateni, capitolul 4, începând cu versetul 4 (apos­tolul şi din ziua de Paşti, şi din ziua de Crăciun – este acelaşi apostol), zice: „Iar la plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lume, născut din femeie, născut sub lege, ca pe cei de sub lege să-i răscumpere”. Şi în continuare spune: „Dacă suntem fii, suntem şi moştenitori împreună cu Dumnezeu”. Şi spune aşa: „Dumnezeu mi-a dat în inimă pe Duhul Fiului Său”. Ne-a dat în inimă. Cine? Dumnezeu ne-a dat în inimă pe Duhul Fiului Său, Care strigă: „Avva!”, adică „Tată”. Iată, dacă tu ai în tine, cum zice Sfântul Pavel iarăşi, în Romani, capitolul 8, versetul 9: „Cine nu are Duhul lui Hristos nu este al Lui”. „Ne-a dat în inimă pe Duhul Fiului Său.” Cine ne-a aşezat? Dumnezeu! Ce ne-a dat? Pe Duhul Fiului Său! Unde ni L-a aşezat? În inimă!

Ai tu, fratele meu, sora mea – şi mă întreb şi eu: am eu Duhul lui Hristos în mine? Că Duhul lui Hristos e plin de dragoste, e plin de pace, de îngăduinţă, de răbdare, de îndelungă răbdare, de bunătate, de blândeţe, de smerenie, de credincioşie. Verifică-te singur! Ai tu Duhul lui Hristos în tine? Că, dacă-L ai în tine, acela, prin buzele şi limba ta, Îi spune Lui „Tată”. „Şi ne-a dat, zice, pe Duhul Fiului Său în inimă, Care strigă „Avva” (în limba greacă), adică „Tată.”

Ce sunt adunările noastre, ce sunt bucuriile noastre, decât nişte şcoli biblice, nişte şcoli ale Duhului Sfânt? Cine este învăţătorul astăzi, lăsat de Mântuitorul nostru pe pământ? „Mă duc, zice, şi-L voi trimite la voi”, cum s-a spus în primele cuvinte şi în rugăciune, pe Duhul Sfânt. El este Învăţătorul nostru. Sfântul Ioan Gură de Aur zice aşa: „Vreodată, fiule, când nu vei înţelege ceva din Sfântul Cuvânt, întrebă pe cei ce au îmbătrânit şi au încărunţit pe paginile ei. Şi dacă se întâmplă ca să nu fie de faţă nici unul, ca să ai prilejul să-l întrebi, pune genunchii la pământ, ridică mâinile spre cer şi cere-I lui Dumnezeu Tatăl, prin Domnul Iisus, să-ţi dea pe Duhul Sfânt; duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de frică de Dumnezeu… să ceri pe Duhul Sfânt. Şi El va fi Lumina şi Călăuza ta şi nu te vei rătăci, nu te vei pierde în beznă”.

Slăvit să fie Domnul!

Strângeţi fărâmiturile,  / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!