S-a născut la 20 iunie 1923. Se întoarce la Domnul în vara anului 1968, printr-o înştintare venită de la Domnul. Sora Lucica, sotia fratelui, ne mărturisește: După ce am venit de la biserică, m-am culcat putin. în timpul somnului, m-a trezit cineva şi mi-a zis: Hai scoală, să mergi la adunare! M-am sculat şi m-am dus la Neculai şi i-am zis că cineva m-a trezit să mă duc la adunare. Şi el mi-a zis: Du-te! M-am dus la sora Chindea, care era la Oaste, şi i-am spus ca vreau să merg la adunare. La o săptămână i-am spus lui Neculai că mă duc iar la adunare dar el a rămas dormind. Însă, după ce am plecat eu, cineva l-a trezit din somn și l-a zis: ”Tu stai și dormi și ai tăi frați sunt duși departe…” În clipa aceea, s-a sculat, a venit după mine şi m-a ajuns în centrul satului, la magazin, şi mi-a zis că cineva l-a trezit să meargă la adunare. Atunci am făcut o cruce mare şi am zis: Doamne, ajută-ne să nu ne mai întoarcem inapoi de pe acest drum! Şi nu ne-am mai întors”
În casa fratelui Neculai au fost adunări mari, în vremurile cele mai grele de prigoană, printre care şi una când urmărit de securitate, a participat şi fratele Traian Dorz. A contribuit cu trup şi suflet pentru construirea celor două biserici. Din anul 1990, a fost abonat fidel la foaia noastră dragă «Iisus Biruitorul»
Cu o săptămână înainte de a trece la Domnul, a dorit să fie adunare în casa lui. Dorinta i-a fost împlinită, şi bucuria lui a fost mare, zicând: Asta e ultima adunare aici, pe pământ. Cu o zi înainte, a chemat trei preoti pentru Sf. Maslu, părinți Melinte Costică, Benta Sebastian şi Buruiană losif. După slujba Sf. Maslu, a avut un cuvânt deosebit pentru preoti satului, îndemnându-i să iubească şi să sprijine Oastea Domnului. Şi-a cerut apoi iertare, după care a dorit să se mărturisească şi să se împărtăşească. Pe 17 ianuarie, de dimineată, a chemat pe toti copii şi nepoti să vină şi sa-şi ceară iertare. A avut un cuvânt pentru fiecare împarte. Apoi a rostit pe de rost versurile cântării «Un lung tren ne pare viața” Pe la orele 17:00, când se pregătea de plecare, sora Lucica i-a adus lumânarea şi el o tinea în mână aprinsă. Atunci, văzând pe sotie şi pe băiat că plâng, le-a zis: ”Lăsati-mă să plec si nu mă mai tineti!„, după care a mai respirat de trei on şi a trecut senin şi liniştit în bratele Domnului. În cele două seri de priveghere, alături de frati, au venit şi mulți sateni, cunoscuti,rude şi vecini să-l privegheze ostăşeşte pe fratele Neculai.
Rugăm pe Domnul să-i odihnească sufletul său în corturile sale cele veşnice!
Adunarea Oastei din Slobozia şi Familia
mărturie culeasă de Andrei Micuțiu
din foaia Iisus Biruitorul, Nr. 9(673) 23 feb. – 1 mart. 2009
