GRUPUL FRAŢILOR DIN ALBA
A fost unul dintre primii fraţi cu care a început adunarea Oastei Domnului din Săsciori, prin anii 1928.
Prima adunare la mormântul fratelui Ioan Marini de la Săsciori, în 20 iulie 1947, la care au participat în jur de 2000 de fraţi şi surori
De la începutul vieţii sale cu Domnul, fratele Nicolae a fost un om duhovnicesc, adânc predat Domnului şi un stâlp frumos în adunarea Oastei Domnului din Săsciori. Împreună cu cei doi fraţi Marini, Ilie şi Ioan, apoi cu fratele Gheorghe Precupescu, cu fratele Capătă Ioan şi cu alţi buni fraţi şi surori, fratele Nicolae Capătă a lucrat zi de zi şi an de an pentru îmbogăţirea cu noi suflete şi cu noi binefaceri a adunării frăţeşti, fiindcă toată casa lui era predată Domnului. Cuvântul său şi purtările sale au atras multe suflete la mântuire, iar adunările din Sibişel, din Petreşti ori Laz şi din multe alte sate din jurul Săsciorilor au fost mult cercetate şi ajutate de către fratele Nicolae şi de ceilalţi fraţi harnici şi credincioşi cu care el lucra plin de râvnă atunci.
În vremea aceea, Oastea Domnului era mult sprijinită de preotul Brânzea şi de învăţătoarea Mărioara Stoicuţa, de surori ca Ioana Stanii, Maria Gavrilă şi al-tele. Adunarea din Săsciori era pe vremea aceea una dintre cele mai frumoase şi mai mari din ţară, având o fanfară şi o puternică echipă de tineret care cercetau şi înveseleau cu cântări, cu piese de teatru religios, cu multe alte bucurii duhovniceşti multe alte adunări din Alba, Hunedoara şi Sibiu.
Multe din aceste biruinţe se datorau râvnei şi stăruinţelor fratelui Nicolae Capătă. El a trecut la Domnul prin anul 1960. După plecarea lui şi a mai câtorva suflete, lucrarea din Săsciori s-a degradat până a ajuns să fie înghiţită de tot de păcate şi de rătăciri.
Trebuie să ne rugăm cu toţii nu numai pentru fraţii care au plecat, ci şi mai mult pentru alţii, noi, care să vină pentru a aprinde din nou focul Domnului în vatra Săsciorilor, unde ardea odată atât de frumos.
Traian Dorz, din Fericiţii noştri înaintaşi
