Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Fratele Traian, un îndrumător spre preoţie

Fratele Traian, un îndrumător spre preoţie

Fratele Traian, un îndrumător spre preoţie

Fratele Gavriş, ulterior, părintele Heredea, într-o perioadă de timp, avea serviciul de portar la un liceu din Beiuş şi locuia în incinta acestuia. Cum treceam podul spre centru, la clădirea liceului, primul geam era al camerei lui. Fiind un credincios deosebit a fost stimat şi apreciat de toţi. Astfel şi-a completat şi studiile liceului la seral. Fratele Traian, văzându-i calităţile deosebite, a intervenit pentru el la episcopia Clujului, pentru a fi primit la Seminarul Teologic. Şi a fost primit. Pe tot parcursul studiilor, a fost un elev cu merite remarcabile.

La examenul de absolvire, profesorii cunoscându-l ca un elev deosebit, i-au dat ca subiect de examen să ţină o predică în faţa elevilor şi a comisiei. Au fost foarte impresionaţi de predica lui, care era exact ca o vorbire liberă din adunările Oastei Domnului. Fiind foarte impresionat de predica lui, Episcopul s-a gândit să-l reţină la Episcopie. Dar fratele Traian, auzind aceasta, a intervenit şi a reuşit să-l aducă la protopopiatul din Beiuş. Aici, i s-a oferit un post de administrator. Atunci fratele Traian, observând pericolul că ar putea rămâne doar un simplu manevrant de hârtii, a intervenit iarăşi pentru el, să-i dea orice parohie, dar în nici un caz să nu rămână doar un scriptolog, îngropându-i talantul deosebit de a le vorbi oamenilor despre Dumnezeu din faţa Altarului. Astfel este hirotonit ca preot în una din localităţile unde de ani de zile nu se statornicise nici un preot.

Din discuţiile avute cu el, spunea că nu era cărare de la poarta cimitirului până la biserică. Era iarbă ca într-un câmp obişnuit. A fost o muncă foarte grea, căci oamenii erau împrăştiaţi pe văi şi dealuri şi obişnuiţi să nu mai meargă la biserică. În câţiva ani a reuşit să facă ceea ce de atâţia ani nu se mai făcuse. Slujbele le ţinea ca un adevărat preot, iar predicile i-au fermecat pe oamenii care, în curând, au umplut biserica. De câteva ori ne-a cerut să-l însoţim la slujbe şi la diferite misiuni în parohie. Ne-am dus cu plăcere să-l ajutăm şi să-l ascultăm. În tot timpul preoţiei sale s-a consultat cu fratele Traian şi a ţinut o strânsă legătură cu el.

Însă, ca peste tot, ochiul vigilent al superiorilor şi al securităţii s-a sesizat, iar el, ca să dea o notă oficială a adunărilor Oastei Domnului, ne invita la orice prilej de botez, de sfeştanie, de cununie sau de înmormântare care se încheia cu adunare, mai ales la serile de priveghere.

Multe ar fi de spus despre cum l-a îndrumat fratele Traian pe părintele Heredea să lucreze cu Oastea Domnului, cu multă grijă şi înţelepciune, ca să nu poată fi împiedicat de superiori şi autorităţi.

Dar aşa cum a intervenit fratele Traian pentru el să ajungă preot, a intervenit pentru încă doi fraţi care au ajuns şi ei preoţi. La unul dintre ei chiar eu am dus recomandarea la părintele Paulin Lecca, la Caransebeş. Părintele Paulin Lecca este şi autorul cărţii «De la moarte la viaţă», carte pe care o recomand spre citire tuturor.

Însă sunt mulţi din copiii fraţilor care au ajuns preoţi datorită Lucrării Oastei şi datorită fratelui Traian, dar, cu părere de rău o spun, pe prea puţini i-am mai auzit să recunoască aceasta şi să spună public că dacă nu era Oastea Domnului şi fratele Traian ei nu ajungeau preoţi.

Mi-amintesc că am participat la duioasa şi înlăcrimata sărbătoare, la 10 ani de preoţie a Părintelui Gavriş. Şi îmi amintesc ce-a însemnat pentru noi şi pentru enoriaşi acea zi de sărbătoare.

Cred şi mărturisesc că predica părintelui Gavriş nu a fost mai prejos ca predica Părintelui Iosif la sărbătoarea împlinirii a 10 ani de preoţie. A ţinut o predică în lacrimi ca un adevărat ostaş, din care se desprindea limpede recunoştinţa sa faţă de fratele Traian şi faţă de Lucrarea Oastei… Noi, fraţii ostaşi prezenţi acolo şi toţi enoriaşii, eram în lacrimi…

Marea dorinţă a fratelui Traian a fost ca mulţi din copiii fraţilor să dea la Teologie şi să ajungă preoţi. Şi i-a îndrumat cu tot ce a putut. Şi mulţi au ajuns. Dar e dureros că unii nici nu mai vor să ştie de Oaste, iar alţii nu mai recunosc meritul Oastei şi al fratelui Traian în preoţia lor. Însă eu mă bucur că totuşi câţiva preoţi, puţini la număr, recunosc pe deplin meritul Oastei şi al fratelui Traian şi mărturisesc aceasta oriunde au ocazia…

Slăvit să fie Domnul!

Pavel PAG

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!