S-a născut pe data de 9 septembrie 1925, fiind al treilea copil al unui gospodar de frunte, Costache Mititelu. Familia îl educă în spiritul corectitudinii şi al dragostei de muncă
Se căsătoreşte, în anul 1953, cu sora Evuta, al treisprezecelea copil din familia fratelui Petrea Paşcu, ostaş din satul Plopu, renumit pentru seriozitatea şi hotarârea lui în lupta mântuirii pentru vestirea lui lisus cel Răstignit. Semănând cuvântul Domnului către ginerele său clipă de clipă, pământul bun al inimii fratelui Vasile a facut ca ssământa să încoltească. Momentul intrări in Oastea Domnului s-a petrecut la adunarea organizată cu prilejul botezului primului copil al părintelui Petru Roncea, adunare la care a participat şi fratele Traian Dorz. La chemarea pentru legământ, fratele Vasile Mititelu, aflându-se mai departe, a ridicat mâna milităreşte, uimind, prin gestul său hotărât, pe fratele Traian.
Luptă ca un bun ostaş, vestind pe Domnul şi fiind model de bun creştin în societate. Avea o dragoste deosebită pentru Cazanie, din care citea în adunare cu lacrimi. Pentru spiritul său hotărât, statornic, dar si pentru vorbirea sa ilustrată de experienta vietii şi de o bună documentare în cărtile Bisericii, se facuse traditia ca fratele Vasile să deschidă fiecare adunare a Oastei din Joseni.
Iubea fratii cu o dragoste sinceră. A fost un frate corect, un binefäcător şi un om al păci, care sfătuia, îndemna şi mângâia cu un cuvânt bun pe orice om.
În anii când frații erau urmăriçi, iar în casa lui era adunare cu ocazia hramului bisericii, a venit Militia, si dânsul, cu pieptul deschis, a mărturisit pe Domnul.
A fost chemat la Militie cu alți frati şi amendat. Fiind întrebat dacă va plăti amenda, a răspuns: „,Sigur că plătesc! Am bani, pentru că am vândut o vacă. Pentru Domnul este o floare.”
Ca membru în Consiliul Parohial, fratele Vasile a fost mereu prezent la chemarea părintelui-paroh, cu ajutor fizic, material şi spiritual. Ca român autentic, păstrător al traditiilor şi spiritualitătii ortodoxe, fratele Vasile a făcut parte din categoria oamenilor care au asigurat şi asigură dăinuirea satului românesc traditional.
In timpul suferinței, a fost cercetat de fratii localnici, dar şi din împrejurimi, pe care îi primea cu lacrimi şi dragoste, pe când se afla încă în viată.
A plecat din Biserica Luptătoare către Biserica Triumfatoare, în ziua de 20 ianuarie 2009, după o suferintă de doi ani.
A fost privegheat două seri de fratii din localitate şi din imprejurimi. In ziua înmormântării, a fost condus pe ultimul drum de un sobor de patru preoti. După slujba de prohod, viata fratelui Vasile a fost elogiată prin cuvântul preotului-paroh Toader Alexandrescu, a preotului Constantin Ştefan, a preotului Petru Roncea şi a fratelui Petrică Arsenie. In familie, în biserică şi în adunare a rămas un gol greu de înlocuit.
Fie ca Domnul Dumnezeu sa-l aşeze În ceata dreptilor!
Familia şi Adunarea Oastei Domnului din Joseni
mărturie culeasă de Andrei Micuțiu
din foaia Iisus Biruitorul, Nr. 10(674) 2-8 martie 2009
