Să luăm aminte! Fiecare om, tânăr sau bătrân, bărbat sau femeie, învăţat sau neînvăţat, plugar sau slujbaş, dregător sau servitor, fiecare îşi are „ogorul“ lui şi Satan nu e leneş. El ară şi seamănă, zi şi noapte. Plugul lui nu stă niciodată şi nu rugineşte niciodată. Satan nu are „vacanţă“ niciodată. El e totdeauna în „brazdă“, cu mâna pe „plugul“ şi pe „sapa“ lui.
Iar dacă iadul e plin de harnici lucrători, apoi nici copiii Domnului nu pot fi leneşi. Dacă Scaraoschi are astfel de aprigi lucrători, apoi nici Domnul nu poate avea nişte trântori.
Un creştin adevărat, un copil al Domnului, este acela care pune mâna pe „plug“ şi „ară“ şi „sapă“ în ogorul mântuirii.
Fraţii mei, mâna pe „plug“, pe „sapă“, pe „seceră“, căci ne întrec argaţii lui satan! Să ieşim cu toţii la „plug“, rugând pe Domnul secerişului să ne trimită cât mai mulţi secerători.
Aşa e şi ţarina inimii omului. Ea totdeauna rodeşte ceva. Ea niciodată nu stă fără rod, fără recoltă. Iar această recoltă este bună sau rea, aşa după cum ţarina inimii este lucrată pentru Dumnezeu sau e lăsată pentru urzicile şi bălăriile păcatelor.
Ţarina leneşului rodeşte şi ea din greu la urzici şi buruieni de păcate. Grădina inimii noastre îndată ce nu mai e îngrijită şi lucrată ne dă o minunată recoltă de… urzici şi buruieni de păcate.
Ţarina cea nelucrată e firea cea veche. Ea îşi dă rodul ei natural: urzica şi scaiul păcatului. Când o lăsăm pe ea „să rodească“, când o lăsăm în voia ei, ea îşi dă roadele ei de la Galateni 5, 19.
Iar ţarina cea lucrată, cea cultivată, este firea cea nouă, care îşi dă roadele ei cele bune de la Galateni 5, 22.
Ţarina nelucrată, firea cea veche – întocmai ca pomul cel nealtoit – e firesc să dea ce are: scai şi spini de păcate. Ea nu poate produce altceva până nu intră în ea plugul şi sapa Evangheliei, ca să „desţelenească un ogor nou“, ca să facă un „om nou“, o „făptură nouă“.
Dar să luăm aminte! Se poate ca plugul şi sapa Evangheliei să fi intrat în ţarina inimii noastre, dar „lenea“ noastră de mai târziu să oprească roada. Se poate ca plugul şi sapa Evangheliei să fi lucrat în ţarina inimii noastre, dar, pe urmă, noi, dându-ne pe „lenea“ păcatului, să avem o bogată recoltă de… urzici.
Căci aţi văzut, iubiţii mei, cum roada cea mai bogată de urzici şi buruieni o dă un pământ care a fost lucrat cândva.
Un pământ nelucrat, o ţarină nelucrată, nu va da niciodată atâtea urzici ca o grădină care a fost lucrată odată. Domnului, ea e proprietatea diavolului. În războiul mântuirii nu poţi fi şi pentru Dumnezeu şi pentru vrăjmaşul-diavol. Inima ta nu poate rămâne ca o bucată de hârtie albă. Dacă pe hârtia asta Domnul Iisus nu Şi-a scris Numele Său propriu şi scump, atunci, uită-te bine, acolo e iscălitura lui satan.
Dacă n-ai semănat grâul Domnului, apoi uită-e bine şi vei vedea cum creşte neghina diavolului.
Fratele meu! Eu te întreb cum stai tu cu ţarina inimii tale? Cum lucrezi tu în acest „ogor“ şi ce fel de roade produci? Fă-ţi tu singur socoteala!
Munca şi Lenea văzute în lumina Evangheliei / Pr. Iosif TRIFA. Ed. a 3-a – Sibiu: Oastea Domnului, 2002
