Frumoasă-ai fost, credinţa mea,
statornică şi-adevărată,
când una te-am putut ţinea,
mereu mai tare şi curată!…
Frumoasă de nespus
mi te-a făcut Iisus,
frumoasă să-mi rămâi,
credinţa mea dintâi,
credinţa mea dintâi,
Iisus – credinţa mea dintâi!
Frumoasă-ai fost, nădejdea mea,
ostenitoare şi smerită,
când lupta ce mi-a fost mai grea
tu mi-ai făcut mai strălucită.
Frumoasă de nespus
mi te-a făcut Iisus,
frumoasă să-mi rămâi,
nădejdea mea dintâi,
nădejdea mea dintâi,
Iisus – nădejdea mea dintâi!
Frumoasă-ai fost, iubirea mea,
mereu aceeaşi şi fierbinte,
când ţi-am putut curat avea
altarul tainei tale sfinte.
Frumoasă de nespus
mi te-a făcut Iisus,
frumoasă să-mi rămâi,
iubirea mea dintâi,
iubirea mea dintâi,
Iisus – iubirea mea dintâi!
Traian Dorz, din volumul „Şi acum să facem!”
