Când Lucrarea Domnului, Biserica Lui, Adunarea Lui este vie şi curată, toate mădularele ei sunt pline de frumuseţe şi de nevinovăţie.
Atunci Domnul nu mai poate de dragostea ei. Atunci Domnul îi spune
mereu cele mai frumoase cuvinte de dragoste, iar ea Lui la fel.
Atunci ea spune cele mai frumoase legăminte, pe toată viaţa ei.
Picioarele mele încălţate cu râvna puternică şi sfântă a Evangheliei Tale vor alerga numai pe urmele Tale. Numai alături de Tine. Numai înaintea Ta. Numai printre crinii unde pasc turmele Tale. Numai pe căile
plăcute Ţie. În grădina Ta. În via Ta. În slujba Ta. Căci eu sunt numai a Ta, Preaiubitul meu drag…
Şi Tu, Preaiubitule, eşti al meu. Eu sunt cu Tine şi când nu Te văd. Căci gura Ta mi-a spus: Iată, Eu sunt cu tine în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor (Matei 28, 20).
Te aud şi când nu-mi vorbeşti, căci Cuvântul Tău este în mine. Te simt şi când nu-mi eşti alături, pentru că Duhul Tău este în inima mea.
Tot ce fac caut să fie cât mai frumos.
Tot ce spun caut să fie cât mai adevărat.
Tot ce gândesc vreau să fie cât mai sfânt.
Tot ce lucrez, să fie vrednic de Tine.
Căci întru totul totului tot eu sunt a Ta, Preaiubitul meu…
Şi eu vreau ca Tu să Te înalţi prin mine.
Frumuseţea mea să Te arate pe Tine mai frumos. Vrednicia mea, mai sfânt. Dragostea mea să Te arate mai vrednic de iubit…
Aşa gândeşte Adunarea lui Hristos, Biserica lui Hristos. Sufletul ales şi preaiubit al lui Hristos.
Slavă veşnică Ţie, Iisuse Doamne, pentru dragostea cu care ne-ai ales şi ne-ai rânduit să mergem ca să aducem roadă pentru Tine! Iar prin tot ce vom aduce noi, dragostea Ta să fie mai slăvită (Ioan 15, 8).
Te rugăm, Preaiubitul nostru Răscumpărător, pune în toate Bisericile Tale… în toate adunările şi sufletele care vorbesc despre dragoste aşa un fel de a gândi, de a vorbi şi mai ales de a trăi.
Pentru că numai aşa acestea vor fi ale Tale.
Amin.
