Gadareni suntem, Iisuse, plini de patimi şi nevoi,
suntem inimi nesupuse, Te-am gonit, dar, o, Iisuse,
nu Te duce de la noi!
Plini suntem de fapte rele şi-al păcatului noroi,
gemem sub necazuri grele, nu ne părăsi în ele,
nu Te duce de la noi!
Nu te duce! Fără Tine, suntem orbi, flămânzi şi goi…
Ia-ne tot ce-avem, mai bine; toate n-au un preţ cât Tine;
nu Te duce de la noi!
N-asculta pe-aceia care şi-azi Te-alungă iar napoi!
Arse-n dor de vindecare, plâng atâtea răni amare;
nu Te duce de la noi!
Mii de inimi chinuite varsă-al lacrimii şuvoi,
cer cuvintele-Ţi iubite; nu le părăsi zdrobite;
nu Te duce de la noi!
Doamne, Oastea Ta umilă duce greutăţi puhoi.
Le vom duce fără silă, dar ascultă-ne, ai milă,
nu Te duce de la noi!
