Pe omul zilelor noastre îl recunoşti după multele lui vorbe, după simţurile lui tulburate şi după pornirea de a se supăra şi a impune părerea lui cu orice preţ. Este mânat de gândurile slavei-deşarte, purtat de o teamă de moarte, de o nelinişte în care nu mai observă nici nevoia semenului, nici căldura lui, căutând doar să-şi satisfacă propria dorinţă şi plăcere.
Ce minunat e să ai prin preajmă oameni înţelepţi care să te înveţe, să te povăţuiască în momentele de neputinţă sau de neştiinţă! Când sufletul tău tânăr îşi descoperă aripile şi îndrăzneşte să şi le deschidă în zbor spre înălţimile duhovniceşti, este foarte important să ai formatori, părinţi duhovniceşti, ca, înflăcarat de zborul lor înalt, maestuos, să-ţi vezi deschis gustul pentru trăirile înalte, pentru Cer…
Toţi oamenii pe care îi întâlnim sunt sculptori în pământul inimilor noastre. Unii, cu pricepere, prin atingerile lor delicate, cu bun-simţ, ne cresc armonios, prin faptele lor luminoase sporesc curajul de a-ţi deschide şi tu aripile duhovniceşti. Alţii ne frământă fiinţa, ne deformează, lăsându-ne cu infirmităţi pe care le purtăm cu multă trudă sau ne formează greşit, dând chipului nostru duhovnicesc o altă formă.
Ştim că dragostea pentru Hristos se probează prin cele potrivnice, prin multe ispite şi încercări. Creşterea aripilor duhovniceşti este strâns legată de îmbrăţişarea furtunilor care vin în viaţa noastră. Dar cât de înţelept este să poţi să înveţi zborul fără ezitare de la vitejii care îndrăznesc continuu! Care nu se tem că vrăjmaşii sunt mai puternici, că nu vor sfârşi frumos, că fraţii lor nu îi înţeleg, că poverile pe care le poartă sunt prea mari, ci, dimpotrivă, se veselesc cu cei ce se veselesc, plâng cu cei ce plâng, sufăr alături cu cei care sunt bolnavi, jelesc cu cei păcătoşi şi renasc cu cei care se pocăiesc. Care sunt orbi şi muţi la greşelile altora, dar nu şi la ale lor. Şi astfel îţi dau putere să nu te întristezi de felul în care Domnul vrea să te crească, să laşi la o parte supărarea, mulţumind chiar pentru cele ce-ţi lipsesc, să împlineşti poruncile dragostei pentru Hristos şi să aştepti cu mult curaj ispita pentru ele.
Să ne trudim să învăţăm de la înaintaşii sfinţi să răspândim curaj, răbdare, iertare, jertfă, să-i preţuim pe toţi credincioşii care pot să ne înalţe viaţa prin rugăciunile lor, prin zâmbetul plin de pace şi curăţie, prin cuvântul lor plin de har. Să căutăm tăcerea, seriozitatea, smerenia lor, şi astfel Dumnezeu ne va odihni în toate furtunile noastre şi ne va da, prin harul Său, răspunsurile potrivite la toate neputinţele noastre!
Slăvit să fie Domnul!
Oana HÎNCU
