Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Găsim motive şi spunem: „Nu pot, mă doare capul…”

Găsim motive şi spunem: „Nu pot, mă doare capul…”

Găsim motive şi spunem: „Nu pot, mă doare capul…”

Odată eram într-o comună, Galda de Sus, de prin părţile noastre, şi 36 de legăminte au fost. Credeai că ia foc şcoala – că în şcoală era adunarea. Şi tocmai atunci o femeie, ţuşti! pe uşă afară – şi se duce, se duce… Mă iau după ea şi o întreb:

– Mătuşă, dumneata nu rămâi acum, când lumea plânge în hohote, aici? Dumneata acuma îţi arde să pleci?… Şi fiindcă era o femeie în etate, o mai întreb:

– Îţi plânge copilul în leagăn? Sau de ce pleci?

– Dar eu tot nu ştiu carte… îmi răspunse femeia.

– Dar păcate? Ai şi dumneata păcate?

– De alea am destule!…

– D’apoi, le-ai făcut cu carte, maică? Cu carte? De pe ce carte le-ai citit? După ce abecedar? Sau după ce carte?

Fraţilor, Dumnezeu nu se lasă să fie înşelat. Ce seamănă oamenii, aceea vor şi secera. Când zice Domnul: „mare e secerişul”, El ne dă o însărcinare la fiecare. Ce zice Domnul Iisus către noi? „Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui!” Fratele meu şi sora mea! Noi, când e vorba să nu facem un lucru, dacă nu vrem să-l facem, nu-l facem şi apoi căutăm 99 de motive. Găsim motive şi spunem: „Nu pot, mă doare capul… mă doare inima. Uite-aşa şi aşa. Trebuie să plec într-o călătorie lungă şi am motive să mă odihnesc”… Dar ele sunt şi rămân mereu numai nişte motive.

Domnul vrea să ne angajeze să lucrăm în ogorul Lui; să nu zicem noi mâine, poimâine că doar am zis – cum şi spunem în rugăciunile noastre: „Doamne, iartă-mă, că sunt un păcătos!… Iartă pe robul Tău… Iartă pe roaba Ta…”. Şi mereu tot cu aceste vorbe în gură: „robul Tău” şi „roaba Ta”. Când va veni Dumnezeu să ne facem socoteala în faţa Lui, atunci se va vedea cât am fost de „robi” şi cât de mincinoşi. Când se vor deschide cărţile, atunci se va vedea. Căci zice Domnul Iisus în Sfântul Luca: „Când am trecut pe la grajdurile Mele, pe la vitele Mele cele puse la îngrăşat, nu te-am văzut ducând măcar o roabă de gunoi. Nu te-am văzut niciodată adăpându-le sau dându-le de mâncare, sau curăţându-le cu ţesala… Nu te-am văzut… Nu te-am întâlnit, şi tu totuşi ai spus că eşti robul Meu şi roaba Mea. Când M-am dus în ogorul Meu, nici pe acolo nu te-am întâlnit. Când M-am dus în via Mea, nici acolo nu te-am găsit. Şi tu spui mereu: «robul Tău» şi «roaba Ta»”.

Sfântul Moise, el s-a declarat slugă în Casa lui Dumnezeu.

Sfântul Pavel şi Sfinţii Apostoli se declară robi.

Sfântul Pavel se declară chiar „stârpitură”, mai prejos decât toţi.

Psalmistul se declară „vierme” sau „câine mort”.

Iată ce titluri şi nume îşi pun oamenii lui Dumnezeu: „slugă”, „rob”, „roa­bă”, „stârpitură”, „vierme”, „câine mort”…

Domnul Iisus să ne ajute ca, plecând de aici, să vedem şi să ducem cu noi acasă măcar ceva, măcar un pic de omenie.

din vorbirea fratelui Opriş Ioan (Batiz) la botezul de la Cornuţel – octombrie 1981

Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, vol. 2

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *