Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home GATA ŞI PENTRU PLUG, ŞI PENTRU JERTFĂ (II)

GATA ŞI PENTRU PLUG, ŞI PENTRU JERTFĂ (II)

GATA ŞI PENTRU PLUG, ŞI PENTRU JERTFĂ (II)

din vorbirea fratelui Ioan Voina
la o adunare de revelion – 1972

Ce lucru minunat, iubiţii mei! Viaţă veşnică… Fericire veşnică! Dar, iubiţii mei, ca să putem câştiga viaţa veşnică, trebuie să dăm năvală. Năvală, iubiţii mei! Trebuie să fim în clocot pentru Dumnezeu. Trebuie să ajungem şi noi în starea în care a ajuns Apostolul Pavel, nu de la Romani 7, de unde a vorbit fratele Romcea, ci de la Romani 8, de-acolo de unde spune: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Dumnezeu? Foametea sau setea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau lumea de acum, sau cea viitoare? Sunt încredinţat – spune el – că nimeni şi nimic nu va fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Iisus Hristos, Domnul nostru. Nici foametea, nici setea, nici sabia, nici moartea, nici lumea de acum, nici cea viitoare, nici înălţimile, nici adâncimile, nici îngerii, nici puterile…”. Aşa să fim încredinţaţi şi noi.

Aici vrem să ajungem şi noi, iubiţii mei, cu cântările noastre, cu poeziile noastre, cu alergările noastre. Am vrea să ajungem şi noi să spunem: „De-acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”. Pentru că vremea este foarte scurtă – aşa cum ne spunea sora în poezie. „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi”.

Şi spune apostolul mai departe, în Evrei 10, 32: „Aduceţi-vă aminte lupta de la început (a cititorilor Epistolei). Aduceţi-vă aminte de zilele de la început, când, după ce aţi auzit, aţi fost luminaţi, aţi dus o mare luptă de suferinţă. Pe de o parte, eraţi puşi ca o privelişte în mijlocul ocărilor, necazurilor. Şi, pe de alta, v-aţi făcut părtaşi cu aceia care aveau aceeaşi soartă ca voi. Într-adevăr, aţi avut milă de cei din temniţă şi aţi primit cu bucurie răpirea averilor voastre, ca unii care ştiţi că aveţi în ceruri o avuţie mai bună, care dăinuieşte. Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire. Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit”. Aşa cum ne spune în Ioan 3, 16: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”. Ce ne este făgăduit? Viaţa veşnică! „Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi. Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă. Dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el. Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletelor”. Iubiţii mei, suntem noi dintre aceia care nu dau înapoi, ca să nu se piardă? Deci dacă suntem, putem să aşteptăm să primim ceea ce ne-a fost făgăduit.

Mă duc puţin la Romani, să vedem ce minunat ne vorbeşte aici, în Romani 8, versetul 16: „Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El. Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare care va veni”. Iubiţii mei, ce ar fi putut Dumnezeu să facă mai mult decât atât? Ce-ar fi putut să ne făgăduiască mai mult decât atât: să fim copii ai lui Dumnezeu şi să fim moştenitori – aşa cum ne spunea un frate din I Ioan 3, 1: „Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. (…) Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El vom fi ca El şi-L vom vedea aşa cum este”.

Dragii mei! Ce-ar fi putut să ne făgăduiască Dumnezeu mai mult decât atât? Deci, ca să putem fi copii ai lui Dumnezeu şi să ajungem moştenitori împreună cu Dumnezeu, trebuie să fim născuţi pentru cer, născuţi din Dumnezeu, aşa cum ne spunea fratele Iacob din Ioan 3, versetul 9. Cei care sunt născuţi din Dumnezeu nu pot păcătui. Nu pot păcătui! Pentru că sămânţa Lui rămâne în ei şi nu pot păcătui, fiindcă sunt născuţi din Dumnezeu.

Vrem ca fiecare să poată ajunge să fie născut din Dumnezeu, aşa cum ne spune în Ioan 1: „El era în lume şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut”. Dar ne punem întrebarea: Noi Îl cunoaştem? Căci apostolul spune acolo, într-un loc, în capitolul 15 de la I Corinteni: „Spre ruşinea voastră… (le spunea la corinteni şi ne spune şi nouă) vă spun, fraţilor, că sunt unii dintre voi care nu-L cunosc pe Dumnezeu”. Nu spune că toţi. Dar „unii dintre voi nu-L cunosc pe Dumnezeu”.

Deci aşa spune acolo în Ioan: „El era în lume şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. El a venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit pe El, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu. Născuţi nu din carne, nici din sânge, nici din voia firii vreunui om, ci din Dumnezeu (aşa cum ne spunea fratele, din Ioan 3, 9: „născuţi din Dumnezeu”). Cei care sunt născuţi din Dumnezeu nu mai păcătuiesc. Cei care sunt născuţi din Dumnezeu fac ceea ce spune psalmistul în Psalmul 1: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori. Ci îşi găseşte plăcerea în legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la legea Lui”. Ce face? Zi şi noapte cugetă la legea Lui. Cine cugetă la legea Lui? Cel care-i născut din Dumnezeu. El zi şi noapte cugetă la legea lui Dumnezeu. El face ceea ce a spus psalmistul: „Doamne, chiar şi noaptea îmi dă îndemn inima să Te laud pe Tine. De şapte ori pe zi Te laud, Doamne. Nu voi da somn ochilor mei, nici aţipire pleoapelor mele până nu voi găsi un loc pentru Domnul Dumnezeul meu”.

Psalmul 1 se împarte în două, nu-i aşa? Întâi spune: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori. Ci îşi găseşte plăcerea în legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la legea Lui”.

După aceea vine pilda; căci este şi o pildă în psalm. E împărţit psalmul în două. Şi poate să fie împărţit chiar şi în trei, nu-i aşa? „El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă.” Auzi cum este cel născut din nou? „Este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care dă roade la vremea sa şi ale cărui frunze nu se veştejesc. Tot ce începe duce la bun sfârşit.”

Şi acum vine a treia parte: „Nu tot aşa este cu cei răi. Ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul. De aceea cei răi nu pot să ţină capul sus în ziua judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi. Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi. Dar calea celor răi duce la pierzare”.

Am văzut că lucrurile sunt împărţite în două, peste tot. Dacă ne ducem în Maleahi, capitolul 4, în primul verset, acolo vorbeşte despre cei răi şi spune aşa: „Iată că vine ziua care va arde ca un cuptor. Şi toţi cei trufaşi şi toţi cei răi vor fi ca miriştea. Ziua care vine îi va arde şi nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură”. Vedeţi, dragii mei? „Dar pentru voi (acum se îndreaptă către cei buni), care vă încredeţi în Numele Meu, va răsări soarele neprihănirii”. Auzi? „Veţi ieşi şi veţi sări ca viţeii din grajd şi-i veţi călca în picioare pe cei răi, că ei vor fi ca cenuşa sub talpa picioarelor voastre”.

Ce deosebire între cei răi şi cei buni!… Deci cei care sunt născuţi din Dumnezeu, iubiţii mei, aceia zi şi noapte cugetă la legea lui Dumnezeu.

Am vrea din toată inima, iubiţii mei, să putem ajunge în starea aceasta. Să putem spune şi noi: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Dumnezeu?”. Sau să putem spune şi noi: „De-acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”. Sau să putem spune: „Chiar dacă L-am cunoscut pe Hristos altădată în felul lumii, acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta”. Noi am vrea ca strângerea noastră să nu fie zadarnică, ci fraţii să se ridice, să crească, să ajungă la desăvârşire, cum a spus Apostolul Pavel: „Lupta cea bună m-am luptat, credinţa am păzit, de-acum mă aşteaptă cununa care mi se va da nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui”.

Scumpii mei fraţi! În poezia pe care a spus-o sora, după care am urmărit eu capitolul 10, cu versetul 37 din Evrei, noi vedem într-adevăr că „încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni…”. Dar cuvintele acestea au fost scri­se acum aproape două mii de ani. Şi atunci spunea: „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni…”. Dar acum, cât e de aproape venirea Lui? Deci, să ne trezim, fraţilor! Ştim, într-adevăr, că numai acei care sunt sinceri pentru lucrul lui Dumnezeu şi pentru Lucrarea lui Dumnezeu, numai aceştia sunt aceia care mărturisesc din dragoste, care cântă din dragoste şi care orice lucru îl fac din dragoste, pentru Dumnezeu şi pentru mântuirea lor. Pentru sufletul lor. Căci Dumnezeu tot Dumnezeu rămâne. Nu-L putem nici micşora, nici înălţa noi, căci El tot sfânt este şi tot puternic; dar paguba e a noastră, iubiţii mei. Cum spune în Marcu 8, 35-38: „Ce i-ar folosi unui om să câştige lumea întreagă, dacă îşi pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?”.

Deci, ce har şi binecuvântare din partea lui Dumnezeu, iubiţii mei, că ne-a strâns şi în seara aceasta în jurul Său; în jurul Cuvântului Său! Aşa cum spune [Domnul] când plângea pentru Ierusalim. Căci atunci când a intrat în Ierusalim şi Îi aşterneau covoare, El a plâns pentru Ierusalim. Şi a spus: „Dacă ai fi cunoscut tu vremea când ai fost cercetat… Ierusalime, Ierusalime, tu, care omori pe prooroci şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De multe ori am vrut să strâng în jurul Meu pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi. Dar iată că acum vi se va lăsa casa pustie, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetat. Te voi face una cu pământul pe tine şi pe copiii tăi”. Şi aşa a fost. La anul 70, Ierusalimul a fost făcut una cu pământul. Şi Ierusalimul închipuie şi sfârşitul veacurilor.

De aceea, dragii mei fraţi şi surori şi iubiţilor tineri, bucuraţi-vă! Dumnezeu v-a învrednicit de harul acesta, să auziţi lucrurile lui Dumnezeu care sunt puse la dispoziţia noastră şi să vedeţi într-adevăr că Dumnezeu ne-a ales – poate nu eram vrednici decât de moarte – dar Dumnezeu aşa a găsit El cu cale, cum spune acolo într-un loc: „Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi…”. Ce har!… Ce fericiţi trebuie să fim că Dumnezeu ne-a ales pe noi şi ne-a smuls din acest veac rău, din mijlocul milioanelor de oameni care bâjbâie ca orbii pe întuneric şi se duc cu grămada la pierzarea veşnică, iubiţii mei, şi pe noi Dumnezeu ne-a ales şi ne-a pus Cuvântul în mână, şi ne-a luminat calea, iubiţii mei! Cum ar trebui să fim de recunoscători faţă de ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi! Vedeţi cum progresează lumea în lucrurile pe care le aşteaptă prăpădul şi pierzarea? Şi noi „stăm nepăsători faţă de o mântuire atâta de mare”, faţă de o veşnicie care nu se va clătina niciodată, cum spune Apostolul Pavel: „Noi nu avem aici o cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare, al cărei meşter şi zidar este Dumnezeu”. Nu începutul unui lucru, iubiţii mei, [este important], ci sfârşitul, aşa cum am auzit vorbindu-se că Legea şi proorocii au ţinut până la Ioan; iar de la Ioan şi până acum, Împărăţia lui Dumnezeu se ia cu năvală. Şi numai cei ce dau năvală pun mâna pe ea.

Am dori din toată inima şi din tot sufletul ca fraţii noştri să crească cât mai repede. Ne-aducem aminte de cuvintele de la Ieremia 8, unde se spune: „Cocostârcul… rândunica… şi cocorul îşi cunosc vremea lor când trebuie să plece, dar poporul Meu nu cunoaşte Legea Domnului”. Aţi văzut, când vine toamna, când se-apropie toamna, rândunica şi cocorii se pregătesc pentru călătoria lor de mii şi mii de kilometri, pentru că ştiu că aici vine iarna şi nu pot să reziste, iubiţii mei. Deci, iată, păsările cerului sunt mai înţelepte decât oamenii. Rândunica parcă ar spune către puişorii ei: „Dragii mamei, să creşteţi cât mai repede, să vă-ntăriţi, căci noi nu suntem statornici aici şi noi va trebui să plecăm departe. Să nu cumva să cădeţi pe drum. Întăriţi-vă! Pregătiţi-vă, să fiţi gata!”. Iată, cu atât mai mult noi, iubiţii mei. Cum zice acolo Isaia, în capitolul 10, versetul 1, către cei răi: „Ce veţi face voi în ziua aceea a mâniei lui Dumnezeu, care va veni din depărtare peste voi? La cine veţi fugi după ajutor şi unde vă veţi lăsa bogăţia voastră?”. Se adresează celor răi: „Ce veţi face voi? La cine veţi fugi după ajutor?”. Şi apoi ne ducem tot în Isaia, la capitolul 49, cu versetul 15. Aici se adresează celor buni şi le spune: „Cum va putea o femeie să-şi uite pruncul pe care-l alăptează şi să nu aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă-l va uita, Eu cu nici un chip nu vă voi părăsi”.

Ce minunat! Ce deosebire între unii şi alţii, dragii mei! Să ne verificăm puţin viaţa noastră, iubiţii mei, aşa după cum aţi văzut că întreprinderile şi instituţiile îşi fac bilanţul la finele anului, să vadă ce-au câştigat şi ce ar putea să facă pe viitor: să-şi mărească planul, să facă tot mai multe lucruri, să facă tot mai multe blocuri, să facă tot mai multe locuinţe… Deci, iubiţii mei, şi noi trebuie să grăbim ziua venirii lui Dumnezeu, că este foarte, foarte aproape.

Nu am cuvinte să-I mulţumesc îndeajuns şi pe deplin lui Dumnezeu că ne-a învrednicit de o fericire deosebită şi în seara aceasta, să putem fi în faţa Cuvântului, în faţa Lui. Domnul să ne ajute pentru viitor, iubiţii mei, căci viitorul nu-l cunoaştem şi e-n Mâna Lui. Am cunoscut trecutul, ştim pe unde am trecut. Nu avem cuvinte cu care să-I mulţumim îndeajuns lui Dumnezeu că [ne-a ocrotit] prin toate valurile şi furtunile prin care a trebuit să treacă Lucrarea şi ai Săi cei devotaţi, cei care Îl mărturisesc nu din duh de ceartă şi din slavă deşartă, ci din dragoste; ei, care ştiu că pe această cale s-au dus toţi acei care au luptat şi au biruit şi că numai pe această cale se poate ajunge în fericirea veşnică. Ne bucurăm din toată inima că ne-a ocrotit, ne-a sprijinit, ne-a înconjurat, aşa cum spune Cuvântul (căci n-aş vrea să trec peste Cuvânt, ci vreau să spun numai adevărul adevărat), ne-a înconjurat pe dinapoi şi pe dinainte şi Şi-a pus Mâna peste noi. Ne-a ocrotit şi ne-a sprijinit aşa cum îşi ocroteşte găina puii sub aripile ei. Deci avem nădejde şi încredere că şi pe viitor, El, Care nu Se schimbă ca noi, ci este acelaşi ieri şi azi, şi în veac, ne va ocroti şi ne va sprijini. Ştim într-adevăr că orice răsad care nu este sădit de Tatăl va fi smuls din rădăcină. Iar pe acei care sunt ai Lui nimeni nu-i va smulge din Mâna Lui şi din Mâna Tatălui.

Deci trecutul l-am văzut; prezentul îl vedem; aşteptăm viitorul. Nu ştim: s‑ar putea ca în noaptea aceasta să vină, să-i ia pe ai Săi, aşa cum spune: „Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi eu de ceasul încercării care are să (…) încerce pe locuitorii pământului”; sau cum spune în Matei 24: „Iar voi, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să vă ridicaţi sus capetele voastre, căci izbăvirea voastră se apropie”. Şi cum a fost în zilele lui Noe, în zilele lui Lot, când „mâncau, beau, se însurau, se măritau, clădeau, zideau”, tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului. Când aţi mai văzut frăţiile voastre atâtea ziduri? Atâtea şantiere? Nu suntem noi – cum spunea un frate mai înainte, despre strângerea poporului Israel; atunci când el a păcătuit şi au spus că „Sângele Lui să cadă asupra noastră şi asupra copiilor noştri”, Dumnezeu i-a împrăştiat. „Vă voi împrăştia printre neamuri şi nu veţi avea o cetate de locuit. Iar la timpul din urmă, vă voi fluiera şi vă voi strânge”. Iată: trăim timpul din urmă? Iată că Dumnezeu i-a strâns şi-i strânge mereu. Şi-au luat numai valiza şi au lăsat tot ce-au avut, bogăţie… că atunci a fost timpul când trebuia să se strângă.

Deci viitorul, iubiţii mei, Domnul îl ştie. Şi am vrea, şi-L rugăm din toată inima să ne-ajute ca, pe viitor, iubiţii mei, să fim altfel de cum am fost până acum. Să ne facem şi noi bilanţul vieţii de credincioşi, să ne cercetăm şi noi dacă suntem în credinţă sau nu – aşa cum spune Apostol Petru în a doua Epistolă, capitolul 3: „Aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. În amândouă caut să vă trezesc mintea sănătoasă prin înştiinţări”.

Domnul să ne ajute ca privirile noastre şi gândurile noastre să fie spre Acela care Şi-a dat viaţa pentru noi, Acela care a suferit ocara, dispreţul, batjocura şi chinurile. Şi Acela care a căutat întotdeauna să-i pună la adăpost pe copiii Săi, aşa cum am văzut în Ioan 17: „Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu…”. Nu în altă parte: „…acolo unde sunt Eu să fie, împreună cu Mine, şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu; ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o de la întemeierea lumii”.

Şi vreau să vă citesc ceva din Apocalipsa şi închei.

Iubiţii mei, în Apocalipsa, la Biserici, sunt şapte făgăduinţe atât de minunate! Dar câte nu sunt?… Căci sunt o mie şi nouă sute de făgăduinţe, iubiţii mei. Şi cea mai mare făgăduinţă ar fi: să fii copil al lui Dumnezeu şi să moşteneşti viaţa veşnică – şi ar fi de-ajuns.

Dar uite ce spune aici în Apocalipsa: „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: «Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu»” (Bisericii întâi, Bisericii din Efes).

Celei de a doua Biserici: „Cine are urechi să asculte ce zice Bisericilor Duhul: «Cel ce va birui nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte»”.

Bisericii din Pergam: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă. Şi-i voi da o piatră albă şi pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l ştie nimeni, decât acela care-l primeşte”.

Bisericii din Tiatira: „«Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările mele îi voi da stăpânire peste neamuri. Le va cârmui cu un toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu. Şi-i voi da luceafărul de dimineaţă.» Cine are urechi să asculte ce zice Bisericilor Duhul”.

Către Biserica din Sardes: „«Cel ce va birui va fi astfel îmbrăcat în haine albe, nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Săi». Cine are urechi să asculte ce zice Bisericilor Duhul”.

Către Biserica din Filadelfia: „Pe cel ce va birui îl voi face un stâlp în templul Dumnezeului Meu şi nu va ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care are să se pogoare din cer, de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou”.

Iubiţii mei, ce lucruri minunate!

Ultima, Biserica din Laodicea: „Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Său de domnie”. Iubiţii mei, cu El, pe scaunul Său de domnie!…

Ce făgăduinţe din partea lui Dumnezeu! Dar când ne uităm în mijlocul nostru şi vedem într-adevăr cum Dumnezeu a găsit cu cale să ne smulgă pe noi şi să ne scoată din acest veac şi din tabăra lumii… Ne uităm în mijlocul nostru, cum spune apostolul: „Uitaţi-vă între voi, fraţilor: între voi nu sunt mulţi de neam bun, nici de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile cele nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte”. Şi-i spuneam cuiva acum, într-o seară:

– Crezi că mai este ceva după moarte sau nu? Şi spunea:

– Ascultă, ce vrei să-mi spui dumneata mie cuvinte din astea? Eu, cu două şcoli medii… îmi vorbeşti dumneata despre astea? Eu nu vreau să ascult de la oameni de rând, care nu ştiu carte. Lucrurile astea să mi le spună un om învăţat.

Vedeţi, dragii mei, cât e de oarbă înţelepciunea lumii, aşa cum spune Apostolul Pavel, care era un înţelept, nu-i aşa? „Înţelepciunea lumii este o nebunie înaintea lui Dumnezeu.” Căci el poate nici nu s-ar fi întors la Dumnezeu, dacă nu l-ar fi (…) orbit Dumnezeu pe drumul Damascului.

Deci iată, dragii mei, cu câtă greutate… cum spune Apostolul Pavel: „Uitaţi-vă între voi, fraţilor, că între voi nu sunt mulţi de neam ales, nici de neam bun”. „Unde este cărturarul, unde este vorbăreţul veacului acestuia? Unde este înţeleptul lumii acesteia? N-a prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia, întrucât cei înţelepţi, cu înţelepciunea lor, n-au vrut să-L cunoască pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu”. Aşa că, iubiţii mei, foarte rar vezi, ici-colo, câte unul dintre aceştia, care au scăpat şi ei printre ceilalţi. De aceea, Domnul Iisus Însuşi spune către Tatăl: „Te laud, Tată Sfinte al cerului şi al pământului, că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată Doamne, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale”. Şi apoi spune în Corin­teni: „Totuşi ceea ce propovăduim noi printre cei desăvârşiţi este o înţelepciune, dar nu a veacului acestuia. Nici a fruntaşilor veacului acestuia, care vor fi nimiciţi. Ci noi propovăduim înţelepciunea cea tainică, ţinută ascunsă de veacuri şi descoperită acum preaaleşilor Săi”. Nu numai aleşilor Săi: preaale­şilor Săi. „Înţelepciune pe care n-a cunoscut-o nici unul din fruntaşii veacului acestuia. Căci dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei. Dar lucruri pe care ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care Dumnezeu le-a pregătit…”. Pentru cine? Pentru cei care-L iubesc, pentru cei care-L doresc, pentru cei care-L aşteaptă. Pentru cei care zi şi noapte cugetă la legea Lui. Pentru cei care şi-au pus viaţa-n joc pentru El. Pentru acei care sunt gata şi pentru plug, şi pentru jertfă. Pentru acei care sunt în clocot pentru El şi pentru Evanghelia Lui.

Domnul să ne ajute să nu fim numai o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor, înşelându-ne singuri. Ci să fim gata şi pentru plug, şi pentru jertfă.

Slăvit să fie Domnul!

preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 3

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!