Geme sub poveri nespuse,
Doamne, sufletu-mi zdrobit,
bucurie, bucurie,
pentru ce m-ai părăsit?

Plânge-n spasmul deznădejdii
inima zdrobită-n piept,
mângâiere, mângâiere,
până când te mai aştept?

Paşii-mi calcă în neştire
pe cărările pustii,
fericire, fericire,
unde-ai mers de nu mai vii?

Ochii-mi varsă râu de lacrimi
la mormânt de visuri dulci,
suferinţă, suferinţă,
când vii, oare, să mă culci?

– Inimă ce-ntrebi, ascultă
al neprihănirii grai,
pocăinţă, pocăinţă,
nu te-ntrebi când vrei să ai?

TRAIAN DORZ din ”Cântările Dintâi”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014