Glasul rugăciunii mele,
Doamne, rabdă-mi-l tăcând,
căci ’naintea Ta-mi stă duhul
frământat şi tremurând.
Dumnezeul meu, ajută-mi
să-mi îndrept al vieţii rost,
căci mă leg din clipa asta
să nu fiu tot cum am fost.
Calea Ta întotdeauna
am văzut-o-n faţa mea,
însă eu necredinciosul
n-am umblat mereu pe ea.
Duhul Tău întotdeauna
mi-a fost sfânt şi-a fost aprins,
însă eu neveghetorul
prea am fost de somn învins.
Voia Ta întotdeauna
am ştiut-o luminos,
însă eu neascultătorul
n-am iubit-o credincios.
Şi Cuvântu-Ţi totdeauna
l-am avut şi l-am purtat,
însă eu nepăsătorul
prea adesea l-am uitat.
Fraţii mei întotdeauna
m-au înştiinţat s-ascult,
însă eu nesocotitul
i-am rănit atât de mult!
Mila Ta dintotdeana
mă tot cheamă să mă-ndrept,
însă eu nemântuitul
nu ştiu cât mai tot aştept…
TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
