S-a găsit un biet grăjdar, fără pernă, fără pat,
care de-al Măicuţii-amar tare mult s-a-nduioşat. (bis)
– Du-te, fiică în dureri, pe culcuşul meu de fân!
Eu, pe prispă-n privegheri, cu tot Ceru-am să rămân!… (bis)
Sub noianul de cobalt a vegheat grăjdarul blând
şi-a văzut pe-un nor înalt oaste albă coborând. (bis)
Şi de-atunci în pieptul lui S-a născut un Prunc bălai.
Iar târziu, din văi silhui, l-au dus îngeri albi în rai. (bis)
Dar tu, suflet înnoptat, cu blăniţă sau cojoc,
n-ai în casa ta un pat? N-ai în inimă un loc? (bis)
N-ai în suflet un ungher, un culcuş în ceasul greu,
ca, din nou venind din Cer, să Se nască Dumnezeu? (bis)