Am citit de curând o întâmplare nefericită, care m-a pus pe gânduri. Undeva, în Grecia, lângă Tesalonic, „o tânără pe nume Maria păţise o mare nenorocire în timpul ocupaţiei germane. Sora ei găsise, în sat, o grenadă şi, în timp ce se juca cu ea, a explodat, izbindu-o în faţă şi tăindu-i Mariei ambele mâini, din partea de jos. Maria şi-a pierdut atunci auzul şi vederea.
Au luat-o deci şi au dus-o la spitalul din Tesalonic. Undeva pe drum maşina s-a oprit şi, la un moment dat, îl văzu în faţa ei pe Sfântul Pantelimon, care îi spuse: «Nu te necăji, te vei face bine!» Cuvintele Sfântului au intrat adânc în mintea sa şi i-au dat curaj de neînchipuit în groaznica ei încercare. A rămas în spital pentru o perioadă de timp şi, încet-încet, a redobândit o parte a auzului şi a vederii sale. Am uitat să spun că, atunci când s-a întâmplat accidentul, avea 20 de ani şi era logodită. Astfel, după internarea în spital, i-a spus logodnicului său să găsească o fată de treabă şi să se căsătorească; şi de atunci ea trăieşte rugându-se… Iar rugăciunea este hrana şi oxigenul ei. Acum, e o bătrânică şi trăieşte în satul ei, complet schimbată întru Hristos. Şi închipuiţi-vă că, atunci când ne vizitează la mănăstire, luăm mare curaj şi putere în viaţa noastră. Este liniştită, bucuroasă, şi lumea ei sufletească nu are nici urmă de tulburare. Anul acesta, în Joia Mare, când se afla aici, împreună cu noi, a cerut s-o lăsăm să privegheze în biserică. În noaptea aceea, am văzut-o rugându-se înaintea Celui Răstignit, cu mâinile întinse spre cer, asemănându-se – tăiate cum erau – cu doi butucei. N-o să uităm niciodată această imagine… că, şi la ivirea zorilor, mâinile ei erau încă înălţate în rugăciune. Ne-am dus atunci lângă ea şi a spus: – Atât de repede s-a luminat de ziuă? Se pare că am venit foarte târziu la biserică! Pentru noi, Maria s-a făcut într-adevăr bine. A renăscut şi s-a preschimbat. Aceasta este minunea lui Dumnezeu” (preluare din cartea Limonariul mirenilor. Crucea vieţii, Ed. Egumeniţa, 2020, pag.60).
Ce încercare grea pentru această fată! Gândiţi-vă numai că avea 20 de ani, era logodită, în pragul unei vieţi fericite alături de alesul ei. Şi totuşi nenorocirea a venit. Oare cum de a îngăduit Dumnezeu aceasta? Pare dureros şi crud, nu-i aşa?
Dar acum să vedem şi urmările acestei întâmplări. Datorită faptului că nu şi-a întemeiat o familie, ea a avut mai mult timp pentru sufletul său. Aşa a ajuns să se roage toată noaptea în biserică, iar când au venit zorii i s-a părut că a stat foarte puţin la rugăciune. Dacă nu ar fi avut accidentul acela, poate că nu ar fi ajuns niciodată la asemenea măsuri ale rugăciunii. După cum zice Sfânta Scriptură, noi nu avem aici cetate stătătoare (cf. Evrei 13, 14). Lumea asta e numai o pregătire pentru viaţa de Dincolo. Deci am putea trage concluzia că acea grenadă a fost o binecuvântare pentru Maria. O putem numi chiar „grenada” lui… Dumnezeu.
Tot cam aşa s-a petrecut şi în viaţa Părintelui Iosif Trifa. O boală molipsitoare, gripa spaniolă din 1918, asemănătoare cu cea de azi, dar de o gravitate poate mai mare, i-a răpit soţia şi cel de-al treilea copil, spărgându-i, cum spune chiar el, „cuibul de acasă”. La prima vedere, pare a fi fost o încercare prea dură pentru Părintele Iosif, îngăduită de Dumnezeu.
Dar Domnul are cu fiecare un plan al Său. Dacă nu ar fi venit această suferinţă peste viaţa Părintelui Iosif, oare, ar mai fi existat Oastea Domnului? Eu mă îndoiesc tare mult… De aceea, putem spune că, şi în familia Părintelui nostru drag, a intervenit „Voia lui Dumnezeu”.
Poate că şi în viaţa multor fraţi de-ai noştri intervin astfel de „grenade”. Poate aduse chiar de virusul acesta. Aş spune doar două lucruri:
primul e că Dumnezeu priveşte mai „departe” decât noi, şi ştie că, prin încercarea aceasta trecătoare, ne aduce mai aproape de El, că parcă prea ne îndepărtasem;
iar al doilea lucru e făgăduinţa că nu pune o greutate mai mare decât poate duce omul. „El nu va îngădui să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci, odată cu ispita, va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda” (I Corinteni 10, 13). Amin.
Slăvit sa fie Domnul!
Simona DALBAN
