Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Grija față de suflet

Grija față de suflet

Grija față de suflet

Cei care se mândresc cu faptele lor bune și nu au credință în Dumnezeu se aseamănă cu oasele morților îmbrăcate în haine frumoase, dar care nu își dau seama de frumusețea lor. La ce-i folosește sufletului să fie îmbrăcat în fapte bune, dacă el este mort? Faptele trebuie făcute pentru Dumnezeu, cu nădejdea dobândirii Împărăției cerești. Pentru cine te nevoiești, dacă nu pentru Cel care are să-ți dea toate darurile?

Pentru ca omul să poată mânca, el trebuie să fie viu. Dacă omul este mort, el nu mai poate primi mâncare. Tot așa, pentru a trăi veșnic, omul are nevoie de credință în Hristos, credință care se hrănește și cu fapte bune. Cine nu crede în Hristos, chiar de ar avea fapte bune, nu poate dobândi Împărăția cerurilor. Pe când fără fapte, omul poate dobândi viața veșnică, dacă are credință vie. O să vă dovedesc lucrul acesta în continuare.

Tâlharul care a fost răstignit împreună cu Hristos a câștigat raiul numai prin credința lui. Sutașul Corneliu a făcut multă milostenie și s-a rugat mult, dar nu L-a cunoscut pe Hristos. Și pentru că faptele fără credință sunt goale, preabunul și dreptul Dumnezeu i-a trimis aceluia un înger, care i-a spus: Rugăciunile tale și milosteniile tale s-au suit, spre pomenire, înaintea lui Dumnezeu (Fapte 10, 4). Poate că sutașul Corneliu s-a întrebat: „Dacă rugăciunile și milosteniile mele au fost primite de Dumnezeu, de ce anume mai am nevoie acum ca să fiu drept?” Iar îngerul l-a lămurit: Trimite bărbați la Iope și cheamă să vină un oarecare Simon, care se numește și Petru. El este găzduit la un om oarecare Simon, tăbăcar, a cărui casă este lângă mare. Acesta îți va spune ce să faci (Fapte 11, 13-14). Dacă sutașul Corneliu s-a mântuit prin cele ce i-a spus Petru, înseamnă că nu i-au fost de ajuns faptele sale bune spre mântuire. Mai avea nevoie și de credință.

Se spune despre un filosof închinător la idoli că intrând în casele unui mare dregător și văzând pereții îmbrăcați în marmură strălucitoare, tavanul poleit cu aur și podeaua acoperită cu covoare scumpe, s-a întors spre stăpânul casei și l-a scuipat în ochi. Când a fost întrebat de ce a făcut asta, el a răspuns că nu era cu putință să scuipe în altă parte, deoarece casa era împodobită atât de strălucit, așa că a fost nevoit să-l scuipe pe stăpân în ochi.

Vezi, dar, că ajung de râsul lumii cei care se îngrijesc numai de lucrurile materiale și stricăcioase și că sunt disprețuiți pentru aceasta de semenii lor. Și pe bună dreptate, pentru că atunci când împodobești pereții și podeaua, nu te mai îngrijești de sufletul nemuritor și îl lași îmbrăcat în zdrențe, flămând și rănit, pradă fiarelor celor înțelegătoare. În acest caz, nu ești tu vrednic să fii osândit? Nu ești vrednic de râs și plâns?

Sf. Ioan Gură de Aur, în „Problemele vieții”, Editura Egumenița, pg. 217-218

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!