GRUPUL FRAŢILOR DIN BANAT
Un grup mare de fraţi lucrători din Banat, judeţele Timiş, Caraş şi Severin, au lucrat şi ei cu hărnicie pentru Domnul, ducând vestea Evangheliei prin toate satele şi oraşele acelor judeţe şi ţinuturi. Dorim să spunem despre fiecare câteva cuvinte frumoase, pentru că în urma muncii şi a ostenelilor lor Duhul Domnului a înviat multe suflete care zăceau în moartea păcatelor şi le-a adus pe calea mântuirii. În urma multelor lor jertfe au rămas frumoase adunări prin toate acele părţi. Se cuvine să-i amintim cu toată dragostea, pentru a nu fi uitată niciodată pilda vieţii şi credinţei lor în urma căreia au rămas atâtea adunări care continuă şi azi frumoasa luptă a Oastei Domnului.
IULIAN TRAIAN CIURESCU
Născut în Belinţ, judeţul Timiş, în anul 1889, a intrat în Oastea Domnului în 1926 a fost un harnic lucrător al Domnului, atât cu cuvântul vorbit, cât şi cu cuvântul scris. A răspândit multe cărţi şi Biblii de la Oastea Domnului, aducând multe suflete la Domnul. A colaborat cu frumoase lucrări şi la foile Părintelui Iosif. De asemenea, şi soţia sa Terezia a fost o soră bună, sprijinind şi ea frumos lucrul cel sfânt. Iată ce scria el încă în 1935:
„Pe frontul Banatului… lupta Oastei Domnului merge înainte, deşi zi de zi este tot mai crâncenă şi mai înverşunată. Ne luptăm cu diavolul şi cu agenţii lui care nu pot suferi lumina. Zilnic avem bucurii, lacrimi, biruinţe… Şi rămânem statornici lângă cel care ne-a trezit pe noi la viaţa cea nouă cu Domnul, cu părintele nostru Iosif.
Suntem ameninţaţi în tot felul de către cei care ar trebui să ne vadă cu bucurie şi să ne cuprindă cu dragoste… Dar noi le-am răspuns: Dacă aţi fi cunoscut măcar acum lucrările lui Dumnezeu, care puteau să vă dea pacea Bisericii Ortodoxe şi dacă aţi fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi cine era omul Său ales, părintele Trifa, care a înviat sufleteşte pe cei 100-200 de mii de suflete – cât bine ar fi avut Biserica prin Oastea Domnului!… Dar aşa, dacă azi domneşte nelegiuirea, iar în locul rânduit pentru dreptate este răutate – un singur om rău nimiceşte mult bine.
Şi când stăpâneşte răul, poporul geme… Este aici undeva, la cei care ar trebui să vadă, – păcatul nedreptăţii şi strâmbătăţii; din această cauză trece poporul la credinţe străine şi dintr-o parte în alta…
De ce învinuiţi pe părintele Iosif de dezbinări? Oare până la el cine a făcut dezbinările în Biserică? Oare nu păcatul, stricăciunea, abuzul şi ura oarbă care s-au folosit şi până acum şi care se folosesc şi acum împotriva Oastei Domnului?
…Şi când le-am spus acestea, am terminat discuţia cu cei potrivnici contra Oastei şi a părintelui Iosif. Toţi oamenii cu pricepere şi înţelepciune au fost de partea mea, văzând că am dreptate, şi au gândit ca mine (Iov 34, 30).”
Fratele Iulian Ciurescu a trecut la Domnul în anul 1968.
Traian Dorz, din Fericiţii noştri înaintaşi
