Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Haideti să încercăm, duhovnicește, să ne dez-gârbovim, cu ajutorul Domnului Iisus Hristos

Haideti să încercăm, duhovnicește, să ne dez-gârbovim, cu ajutorul Domnului Iisus Hristos

Haideti să încercăm, duhovnicește, să ne dez-gârbovim, cu ajutorul Domnului Iisus Hristos

Pr. Claudiu Melean

“In numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfantului Duh, Amin!

Slavit sa fie Domnul!

Iubiti frati si surori, au fost asa de multe cuvinte in ziua de astazi si as vrea sa imi ingaduiti in cateva minute sa fac o legatura intre Evangheliile cu atatia bogati care au fost inainte – foarte multe – cu Evanghelia din ziua de astazi. Si am vorbit, si s-a vorbit aici foarte mult despre acesti bogati. Si as vrea sa vedeti ca eu ii aseman foarte mult cu femeia garbova. Stiti de ce? Pentru ca bogatii acestia priveau in jos. Si vedeau bogatia foarte tare si aceasta era problema lor, ca nu mai vedeau nimic altceva decat bogatia, asa cum femeia garbova nu vedea decat lucrurile pamantesti, lucrurile de jos. Si as vrea sa ne gandim ca un om care are verticalitate, un om vertical si cu coloana vertebrala – daca vreti fizic luand – dar cu verticalitate duhovniceasca, vede nu doar lucrurile de sus. Adica femeia garbova vede lucrurile de jos, omul vertical nu vede numai lucrurile de sus, ci vede tot, adica si cele de sus si cele de jos. Si asta are o importanta extraordinara, pentru ca omul investeste in ceea ce vede. Adica ceea ce vede pentru el este de mare pret, de mare importanta, are un impact foarte mare.

In mall-uri, in magazine, oamenii stiu, vanzatorii stiu, cei care organizeaza acolo stiu foarte bine ca produsele care sunt puse la nivelul ochiului se cumpara cel mai mult. Degeaba le pui jos, undeva ascunse acolo, ca acelea le vad oamenii, dar mai greu; sau sus, foarte sus – omul e foarte comod – ce vede in fata ochilor sai se vinde foarte repede. Si lucrul asta se intampla chiar in psihologia noastra, in tot ce priveste viata noastra de zi cu zi. Uitati-va, cum ni se baga la televizor anumite lucruri zilnic, zilnic sa le tot vedem. Incepem sa ne obisnuim cu ele si sa credem ca aia e normalitatea. Vedem pe internet anumite lucruri, si zilnic ni se face reclama – reclama tocmai asta face, ii baga omului in cap, fara sa vrea el, o anumita imagine, sa se obisnuiasca cu anumite lucruri in asa fel incat la un moment dat sa creada ca asta e normalitate.

Ei, omul care este vindecat de Hristos, care e ridicat de Hristos cu privirea in sus, cu privirea la Dumnezeu, acela stie sa priveasca si cele de sus, si cele de jos. Daca vreti, mergi in magazin si nu iei toate care iti sunt la nivelul ochiului, te uiti care sunt mai de calitate, care au pret mai bun. Deci, un om care se straduie sa gandeasca face lucrul asta, omeneste vorbind, apoi duhovniceste nu ar trebui sa fie cu atat mai mult? Sa analizeze lucrurile si cele de jos, si cele de sus. Omul care vede lucrurile de jos, investeste in cele de jos. Si zicea Sf. Nicolae Velimirovici foarte interesant ca, daca vezi cele de jos, cele pamantesti, si investesti in ele, le dezvolti foarte tare – si lumea de astazi, Europa de astazi a ajuns ca o femeie garbova – s-a dezvoltat asa de puternic pentru ca a investit si a privit lucrurile acestea pamantesti, de jos, si a investit tot in ea, in lumea aceasta de jos. Si de-aia au aparut acum, vedeti, mijloace moderne de comunicare, a aparut o tehnologie extraordinara, pentru ca omul a investit foarte mult in cele de jos.

Omul duhovnicesc nu investeste doar in cele de sus, ci investeste cel mai mult in cele de sus, si le dezvolta si pe cele de jos, implicit; adica are o viziune mult mai mare. Daca vreti e ca si comparatia dintre un vultur si o gaina. Pai, ce ar intelege gaina cand ar veni un vulturi si i-ar zice: „Pai, stai, ca lumea asta atat e de mare si de frumoasa, sunt munti extraordinari, si paduri, si vai, si flori, si campii.” Ce ar intelege gaina? Ea ar zice: „Asta e curtea mea, asta e totul, asta e toata lumea mea, am ce manca, am de toate aicea.” Exact asa este diferenta intre un om duhovnicesc si un om lumesc care isi vede curtea lui, ograda lui foarte bine pusa la punct – are gunoi, are rame, are unde sa doarma, are ce manca si nu il mai intereseaza nimic altceva.

Si, de aceea, vedeti, impactul asta e foarte slab la noi, cand noi vorbim despre lucrurile ceresti: daca nu vorbim cu convingere, oamenii nu vor putea sa priceapa si sa inteleaga ce este dincolo de ograda lor, dincolo de ceea ce vad oamenii garboviti de patimi, de poftele acestea lumesti si trecatoare. O Europa garbovita, adica aplecata si, as zice eu, si tara noastra a inceput sa se garboveasca; nu stiu daca din cauza evanghelizatorilor [sectanti] sau din ce cauza a inceput sa se plece, si a inceput sa se plece in asa un mod rusinos. slugarnicia-Adica, n-am nimic cu niciun popor din lumea aceasta, darcum vine cineva din America – imediat le facem plecaciuni. Stati un pic, noi avem o demnitate de romani, avem o demnitate de oameni verticali, de oameni credinciosi care am primit credinta de la Sf. Andrei. Si-atuncea trebuie imediat sa ne plecam in fata tuturor strainilor care au bani? Asta inseamna ca nu ai verticalitate. Gata, imediat, cum vine cineva cu bani mai multi, noi gata, facem plocoane, linguseli.Pai asta inseamna ca suntem un popor garbovit, un popor care ne lasam dusi de nas, care ne lasam pacaliti, care ne lasam fraieriti de foarte multe ori de lumea aceasta plina de bani, de lumea aceasta care investeste in cele de jos, care le dezvolta foarte puternic pe cele de jos, si care nu mai investeste – si ne invata si pe noi sa nu mai investim in cele de sus -, in cele ceresti.

Acum as vrea sa va intrebati: pentru ce ati facut pasiune, ce va pasioneaza pe fiecare dintre dumneavoastra? Adica, aicea e usor sa ne gandim la cele de sus si e frumos, dar eu zic ca e foarte putin sa te gandesti duminica 2 ore dimineata, 3 ore dupa-masa, 5 ore pe saptamana – e destul sa investesti si sa privesti la cele de sus?! V-as intreba: cand sunteti singuri, la ce va ganditi? Cand stai singur acolo, te pui seara la culcare sau ramai odata singur la serviciu, intr-o parte sau in alta, la ce te gandesti? Ca sa vedem cat suntem de garboviti sau de drepti, ce coloana vertebrala avem, duhovniceste. Haide sa ne luam si sa ne analizam mintea noastra si sufletul nostru. Pentru ca daca face unul o pasiune din Dumnezeu, atunci Dumnezeu trebuie sa vina in mintea noastra cand suntem singuri, Dumnezeu trebuie sa vina in mintea noastra si cand suntem bucurosi, si cand suntem necajiti, si cand avem realizari, si cand suntem daramati, cand suntem imbolnaviti. Omul duhovnicesc le priveste pe toate si alege din fiecare – asa, ca si albina – din fiecare floare alege nectarul, alege partea cea buna, cum zicea Sf. Vasile cel Mare despre carti: Luati si cititi, cititi carti, si alegeti din ele toate lucrurile de folos, asa cum albina isi alege mierea si nectarul.

Eu as zice: haideti sa incercam, duhovniceste, sa ne dez-garbovim, cu ajutorul Domnului Iisus Hristos, sa-L rugam pe Hristos sa-Si trimita mana Lui si harul Lui peste noi, ca sa ne ridice mintea spre cele ceresti, sa ne ridice inima, sa investim si in cele de sus, nu numai in cele de jos, sau sa investim fiecare, la fiecare parte, asa cat merita. Zicea Sf. Maxim Marturisitorul:

Da fiecarei parti a umanitatii tale ceea ce merita.

Adica trupului sa-i dai mancare, imbracaminte, atat cat este necesar. Dar sa-i dai si sufletului. Aici este pacaleala garboveniei duhovnicesti: omul da trupului de toate si incepe sa investeasca in el, incepe sa ii dea mult mai mult decat ii trebuie, si sufletului nu mai are timp, nu mai are chef, nu mai are pasiune sa-i daruiasca nimic.

Ei, cand omul lui Dumnezeu priveste garbovenia in toata uratenia ei, cand omul duhovnicesc vede ca diavolul vrea sa ne garboveasca si sa ne lege de pamantul acesta cu legaturi, cu lanturi, cu funii foarte puternice, acela Il roaga pe Hristos sa il dezlege, sa i le taie, acela merge si cauta dezlegarea cu tot sufletul, cu toata puterea lui. Omul cand intelege ca priveste prea ingust… – e foarte greu sa intelegi ca privesti ingust; mi-a fost mie foarte greu, multa vreme, sa inteleg ca am privit ingust, un segment foarte scurt, foarte mic, si sa vad ca Dumnezeu de fapt de acolo de sus priveste altfel, vede altfel. Si nu putem sa intelegem tainele acestea ale mantuirii sufletului, ale dez-garbovirii, decat daca privim in ambele sensuri, adica sa vedem tot.

Cand esti vertical vezi si sus, si jos, intelegi si lucrurile ceresti, si cele pamantesti. Le ziceam si dimineata, la predica: Cum sa intelegi cele ceresti daca inaintea ochilor tai si inaintea mintii tale se perinda mai mult cele pamantesti? Acelea iti raman in minte. Daca nu deschidem Sfanta Scriptura, nu avem cum sa pricepem lucrurile ceresti, nu avem cum sa intelegem tainele lui Dumnezeu, pentru ca aici sunt ascunse: in Scriptura, in Biserica, in rugaciune, in cantare, in dragostea frateasca. Numai prin felul acesta putem sa intelegem tainele ceresti, numai in felul acesta ne putem ridica privirea de la lucrurile, de la gunoaiele lumii de jos.

As vrea sa incheiem adunarea din ziua de astazi incurajati, incurajati de Hristos, Care vine sa ne ridice umplandu-ne de bucuria cunoasterii Sale, de bucuria deschiderii unui orizont mult mai larg, a deschiderii unei priviri mult mai intelepte, mult mai hotarate. Si sa Il rugam pe Hristos sa ne dea o forta, o binecuvantare sa fim statornici, sa fim verticali, sa avem coloana vertebrala – duhovniceste vorbind – in asa fel incat orice vanturi si orice furtuni, orice bucurii si orice realizari, oricat s-ar dezvolta lumea aceasta de jos sa nu fim impresionati de ea.

biserica-palama_53Si noi sa punem pasiune in lumea cea de sus, si sa incercam sa dezvoltam in inima noastra, si in inimile celor din jurul nostru, tocmai pasiunea si dragostea pentru cele ceresti, pentru cele dumnezeiesti. Si atunci vom vedea: cu cat le vom dezvolta noi mai tare in noi, si Dumnezeu va trimite dezvoltarea celor ceresti in inima noastra, si bucuria Lui cereasca va fi treptat, astazi un pic, si daca iti place si pui pasiune, Dumnezeu iti va da mai mult, si iti va da atata incat vom ajunge ca si inaintasii nostri. Si cred ca nu e imposibil lucrul acesta: ganditi-va la parintele Iosif, la fratele Traian, la atatia frati care au patimit, care au suferit. Ei au suferit plini de bucuria si de nadejdea intalnirii cu Hristos, pentru ca ei stiau unde sa priveasca, ei vedeau altfel toata lumea, priveau altfel toata tara aceasta, priveau altfel pe toti oamenii din jurul nostru. Nu-i priveau de jos, nu erau impresionati de bogatiile lor, de averile lor. Uitati-va la fratele Traian [Dorz], cand au inceput sa vina darurile din strainatate, nu s-a lasat sedus si impresionat de ele. Multi s-au lasat, din pacate, multi s-au lasat ademeniti de lucrurile acestea de jos: ba o haina, ba o mancare, ba nu stiu ce, si foarte multi oameni din ziua de astazi sunt pacaliti in felul acesta, foarte multi.Pentru ca pun pret mai mult pe cele pamantesti decat pe cele ceresti.

As vrea ca in ziua de astazi sa incercam fiecare dintre noi sa ne vedem echilibrul, sa vedem fiecare dintre noi cum stam cu viata noastra, cu garbovirea noastra duhovniceasca, cu garbovirea noastra sufleteasca, si sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne dea un discernamant limpede si clar incat sa valorificam si sa dam fiecarui lucru valoarea lui adevarata, pe care Dumnezeu a lasat-o. Amin”.

sursa: buciumul.ro

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!