Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Haideti sa ne uitam putin la felul cum mor 2 oameni diferiti (in viziunea parintelui Iosif Trifa)

Haideti sa ne uitam putin la felul cum mor 2 oameni diferiti (in viziunea parintelui Iosif Trifa)

Haideti sa ne uitam putin la felul cum mor 2 oameni diferiti (in viziunea parintelui Iosif Trifa)

Mai intai cel credincios:

Dupa ce a trait,omul nostru credincios, o viata intreaga predata in slujba Mantuitorului, simte cum dintr-o data i se apropie sfarsitul. Ramane intins in pat, deoarece nu il mai ajuta puterile trupesti, ai casei se intristeaza si incep a plange presimtindu-i moartea, insa el linistit si voios, simtind ca in curand va parasi trupul acesta si va merge Acasa la Domnul, el nu mai are acum decat o singura dorinta: aceea de a se muta si a fi impreuna cu Hristos, el nu se teme de nimic…pt. ca de 40 de ani este pregatit pt. aceasta clipa, de a merge Acasa; el ia Biblia si incepe sa citeasca. Si se opreste la psalmul 118, care i se pare ca a fost scris special pt. trairea lui zi de zi cu Domnul : “Pe calea poruncilor Tale, Doamne, am alergat…Faclie picioarelor mele a fost Cuvantul Tau si lumina cararilor mele…Sa vina acum peste mine mila Ta, Doamne, mantuirea Ta, dupa cuvantul Tau…”

Intr-o noapte, crestinului nostru i se face mai rau, aprinde lumina, deschide Biblia si se opreste la versetul : “Cel ce asculta cuvintele Mele si crede Celui ce M-a trimis are viata vesnica si la judecata nu va veni, ci se muta din moarte la viata” (Ioan5,24). Citeste in continuare de la Apocalipsa cap 21: “si mi-a aratat mie cetatea cea mare, Ierusalimul cel sfant…si ulita cetatii era de aur curat ce stralucea ca cristalul…Si-am auzit glas mare zicand: Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei si ei vor fi poporul Lui si Dumnezeu Insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor…Eu voi fi Dumnezeul lui si el va fi fiul Meu…”

Aici el se opreste din citit, glasul i se stinge, puterile ii slabesc, se uita in zare…langa el vede pe ingerul sau pazitor care a venit cu o solie…el intelege…vede in zare “locul ce i l-a gatit Domnul” ,vede Ierusalimul cel ceresc, vede cununa vietii cea asteptata…Ultimele lui cuvinte sunt acestea:”Lupta cea buna m-am luptat, credinta am pazit, calatoria am sfarsit…Doamne Iisuse in Mainile Tale incredintez sufletul meu! Eu vin acum la Tine…” El pleaca acum spre Acela Care il cheama cu glas dulce: “Vino sluga buna si credincioasa, intra intru bucuria Stapanului Tau…”

Sufletul lui se apropie de Ierusalimul cel ceresc despre care a citit in Biblie, Cetatea Domnului straluceste ca un soare ceresc, toate portile ii sunt deschise, corul de ingeri il intampina cu cantece de biruinta, Dumnezeu vine inaintea lui si il imbratiseaza…el face parte acum din Oastea Cereasca a Domnului!

Acum despre cel necredincios:

“Cumplita este moartea pacatosilor” (Ps. 33,20) Un astfel de sfarsit are si acest om necredincios, lumesc, care s-a intors iarasi la pacate dupa ce Duhul Sfant il curatise de ele, din an in an s-a cufundat tot mai mult in patimile sale iar satan a pus tot mai multa stapanire pe carma vietii sale sufletesti…

Intr-o buna dimineata s-a imbolnavit si cu trupul, si i se apropie ziua sfarsitului.O ce infiorator este acest sfarsit, el nu are acuma nici o mangaiere si nici un ajutor sufletesc, el cauta sa se intareasca si acuma cu bautura…In clipele mortii satan ii arata rasplata care il asteapta in cealalta lume, vede cumplita pedeapsa si osanda care il asteapta…in zare vede un foc mare cu lighioane negre in mijlocul flacarilor, care se apropie de el. Se ingrozeste, isi strange ultimele puteri ca sa se apere, si striga disperat: “Nu ma lasati!” .Dar totul e in zadar, strigatul lui e prea tarziu, lighioanele fericite de biruinta lor ii spune raspicat: “Al nostru esti ca noua ne-ai slujit!” Ah, ce clipe fioroase sunt acestea, sunt clipele in care pacatosii se zvarcolesc si “nu pot muri” ; in aceste momente se aude si cumplita Judecata cereasca: “Du-te de la Mine, blestematule, in focul cel vesnic.” (Mat.25,41). In aceste clipe, pacatosul isi da duhul in mainile diavolului…

“Moartea pacatosului este cumplita pt. ca in clipele mortii pacatosul sta in fata unei lumi cu care nu s-a ocupat, pe care n-o cunoaste, si de care se infioara.Credinciosul sta linistit in fata mortii, pt. ca el sta in fata unei lumi pe care o cunoaste; el sta in fata lumii Mantuitorului pentru Care a trait si a luptat.

Un invatat crestin din Anglia a strans intrebari de la o multime de oameni care au scapat, ca prin minune, din gura mortii. Optzeci la suta au raspuns ca in acele clipe i-a covarsit gandul si mustrarea pt. cat de rau si-au cheltuit viata in nepasare de cele sufletesti . “In fata mea -spunea unul- nu vedeam decat faptele mele cele rele…Simteam ca ma topesc sub groaznica raspundere si mustrare ca nu mi-am ingrijit sufletul si am trait in nepasare de cele sufletesti”. Chiar si cei mai mari tagaduitori si hulitori de Dumnezeu in clipele mortii si in fata mortii si-au vazut nebunia si trufia si au strigat disperati dupa ajutor sufletesc. Vine apoi si satan sa sporeasca chinurile mortii celui pacatos. Cand trag de moarte, aproape toti pacatosii dau semne ca vad fel de fel de aratari fioroase. De cand eram preot la tara, imi aduc aminte de un pacatos care, in clipele mortii, striga: “Luati lighioanele de pe mine! Nu ma lasati!”…

Aceste aratari si vedenii pe care le au cei pacatosi, in clipele mortii, sunt ale diavolului si ale iadului. Diavolul e siret mare.Ca sa-i poata castiga pe oameni el se ascunde pe sine si ascunde si iadul.El le sopteste mereu pacatosilor: “Nu este rai, nu este iad, nu este alta viata decat cea de aici: beti mancati, chefuiti, pacatuiti si va petreceti viata!”

Diavolul astupa mereu gura iadului cu frunze si flori frumoase de patimi si placeri lumesti, pt. ca sa-i poata atrage in cursa pe cei pacatosi. Dar, in clipele mortii pacatosului, cand diavolul si-a asigurat prada, el pune in fata acestuia osanda si pieirea vesnica…Ii arata “rasplata” care-l asteapta pt. ca l-a ascultat.

In clipele mortii, diavolul destupa gura iadului in fata pacatosului, zicandu-i: “Poftim, intra! Al nostru esti, caci noua ne-ai slujit…” In ceasul mortii, necredinciosul vede aceste aratari, se infioara si se cutremura…Intelege totul, dar acum e prea tarziu, e prea tarziu…El isi da duhul in mainile diavolului. “

Parintele Iosif Trifa

sursa aici

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!