Mărturii Meditaţii

Harul care aduce mântuire

Harul care aduce mântuire pentru omenirea căzută în păcat ne interesează atât de mult pentru că şi noi şi fiecare om venit în lume suntem sub blestem, câtă vreme nu venim cu pocăinţă, supunere şi ascultare la Acela Unul Singur, care ne poate mântui din orice nelegiuire şi urgie.

Blestemat este pământul din pricina omului căzut (cf. Fac 3, 17). Şi pentru mângâierea lui Dumnezeu făgăduieşte pe Mesia, Care va zdrobi capul şarpelui (cf, Fac 3, 15), cauza tuturor relelor în lume.

Prin proorocii Domnului care vorbeau de la Duhul Sfânt, poporul Israel a luat cunoştinţă despre venirea lui Mesia Răscumpărătorul. Totuşi ei n-au înţeles simplitatea în care avea să vină. Ei s-au poticnit de smerenia şi blândeţea Lui şi au căzut într-o împietrire care serveşte neamurilor spre intrare în odihna Lui. Pentru Israelul firesc, harul de care ne bucurăm noi, neamurile, este încă taină nepătrunsă până când mahrama care mai stăruia pe ochii lor, solzii care acopereau ochii lui Saul din Tars vor cădea şi de pe ochii lor.

Taina aceasta rămâne neînţeleasă de popoare, fiind păstrată pentru vremea cercetării lor prin Duhul Sfânt la vremea hotărâtă lor. Fiecare popor, naţiune, familie de oameni îşi are vremea cercetării care, neglijând-o, s-ar putea să nu mai revină. De aceea Sf. Ap. Pavel ne spune: „… Să ascultăm de cele auzite” (Evr 2, 1). „Iar Hristos a fost credincios ca Fiu peste Casa Lui. Şi Casa Lui suntem noi, numai dacă ţinem până la sfârşit, cu neclintire, îndrăzneala mărturisirii şi lauda nădejdii noastre. De aceea, precum zice Duhul Sfânt, dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu vă învârtoşaţi inimile voastre” (Evr. 3, 6-8).

„Şi se va propovădui această Evanghelie a Împărăţiei în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va fi sfârşitul” (Mt 24, 14). Dacă nu vine El la noi, sau până vine El la noi, mergem noi la El. Şi care ne va fi sfârşitul? Care rezultatul Judecăţii? Osândă sau fericire veşnică? Întreabă-te şi răspunde-ţi până nu e prea târziu…

Biserica din casa ta / Cornel Rusu. – Sibiu : Oastea Domnului, 2011

Lasă un răspuns