Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Hotărăşte-te acum, căci e o hotărâre pentru vecii vecilor.

Hotărăşte-te acum, căci e o hotărâre pentru vecii vecilor.

Hotărăşte-te acum, căci e o hotărâre pentru vecii vecilor.

Îmi aduc aminte că într-o zi eram la biserica din Sânicoară de lângă Cluj şi auzeam pe un frate spunând: „În Numele lui Iisus Hristos să se plece orice genunchi; al celor din Ceruri, de pe pământ şi de sub pământ şi toată limba să mărturisească, spre Slava lui Dumnezeu Tatăl, că Iisus Hristos este Domnul” (Flp 2, 10-11).

Şi atunci mai spunea fratele: „Sfinte Pavele, iartă-mă că te întreb: de ce dai ordin oştilor cereşti şi îngereşti să-şi plece şi ele genunchii în faţa Mielului? El, în faţa căruia cei douăzeci şi patru de bătrâni se aruncă cu feţele la pământ şi cele patru făpturi vii…

Da, în faţa Lui orice genunchi să se plece…

Cineva spunea: „Dar cine eşti tu, Sfinte Pavele, să porunceşti oştilor cereşti şi îngereşti să se plece înaintea Mielului?…” Şi s-a răspuns fratelui:

„Nu eu dau această poruncă, ci o dă Duhul Sfânt prin mine. Şi Duhul Sfânt e Dumnezeu şi Dumnezeu porunceşte oştilor cereşti şi îngereşti…”.

„Şi cei din ceruri, şi cei de pe pământ, şi cei de sub pământ, şi toată limba să mărturisească că Domnul este Iisus Hristos…”.

Deci şi limba mea, şi limba ta să nu înceteze niciodată să spună: „Slavă Lui! Slavă Lui! Slavă Lui!”. Aceluia Care ne-a răscumpărat pe noi, şi în faţa Căruia, cum zice proorocul Daniel că, atunci când L-a văzut pe Domnul în vedenie, a căzut leşinat la pământ.

Iar Sfântul Ioan Evanghelistul, care n-a cunoscut femeie şi lume, el, când L‑a văzut pe Domnul, [cum scrie] în Apocalipsa capitolul 2, a căzut la pământ ca mort.

Tu, fratele meu, şi eu, şi tu, şi noi toţi, bărbaţi şi femei, noi, care am păcătuit şi am întristat aşa de mult pe Dumnezeu Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt… oare noi cum ne vom prezenta în faţa Lui?

Dacă marii oameni ai lui Dumnezeu, cum a fost Daniel sau Sfântul Ioan, unul a leşinat şi altul a căzut ca mort… ce vei face tu şi ce voi face eu? Ce vom face noi, dragii mei? Cred că pentru mine nu se va mai găsi loc nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, nicăieri.

Când va veni Fiul Omului îmbrăcat în toată slava, însoţit de sfinţii Săi îngeri şi-i va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre, atunci s-a terminat cu mila, s-a terminat cu iertarea, s-a terminat cu milogelile, s-a terminat cu Harul, s-a terminat cu mersul la biserică, cu mărturisirea, – a venit despărţirea.

Hotărăşte-te acum, căci e o hotărâre pentru vecii vecilor.

Lasă-te de lume şi hotărăşte-te pentru Hristos. A fost timp destul în care ai tot lenevit. Acum hotărăşte-te! Căci iată, nu mai este nici Domnul Iisus, nici Mântuitorul – ci este Împăratul, Judecătorul, aşa cum scrie în Apocalipsa capitolul 1: „Iar când va veni Judecătorul, când va veni împăratul (…) orice ochi Îl va vedea, şi cei ce L-au străpuns…”.

Adică cei ce L-au străpuns nu cu piroanele, nu cu suliţa, ci cei ce L-au străpuns cu gânduri necurate, cu cugete spurcate, cu vorbe netrebnice, cu înjurături şi blestemăţii.

Spuneam cuiva acuma într-o zi, când am fost întrebat:

– Dar dumneata de ce nu eşti mulţumit numai cu Biserica?…

– Sunt prea mulţumit, sunt foarte mulţumit, sunt supra-mulţumit; şi de aceea mă duc regulat, de la început până la sfârşit, să fiu prezent la toată slujba… Dar vă întreb: Ce e de făcut, când nu ne silim să aplicăm tot ce auzim la biserică? La biserică ni se spune: „Pe noi înşine şi unul pe altul, şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeul să o dăm”.

Acolo se mai spune: „Cealaltă vreme a vieţii noastre, în pace şi întru pocăinţă să o petrecem, la Domnul să o cerem”.

Noi ce cerem de la Domnul? Cerem sănătate pentru vacile noastre? Sau să ne ţină Dumnezeu banii la CEC? Sau banii de la maşină? Sau mai ce?

„Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi întru pocăinţă să o petrecem, la Domnul să-I cerem”.

Sfânta noastră Biserică ne învaţă ce să cerem. Dar dacă noi nu cerem ce zice ea, ci cerem ce vrem noi, atunci o să vedem la urmă cam cum ne vom spăla pe mâini.

Mai cântăm la biserică aşa:

„Să se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ca să lăudăm mărirea Ta!”

Auziţi? Să se umple gurile noastre de lauda Domnului!

Nu de tutun, nici de băuturi! Nici de înjurături! Nici de blestemăţii, nici de ocări, nici de jurăminte strâmbe şi de batjocuri, şi de hule. Nu de acestea!

Ci de lauda Ta, Doamne! Amin.

Slăvit să fie Domnul!

din vorbirea fratelui Opriş (Batiz) la nunta de la Dobreşti – 21 august 1982

Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, vol. 2

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!