Cântarea biruinţei – Luca 24, 34
Slavă veşnică Ţie, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Iisus Hristos!… După cum sus în ceruri nenumăratele oştiri îngereşti Îţi cântă neîncetat Ţie pentru smerenia şi pentru înălţarea Ta…
pentru înfrânarea şi pentru biruinţa Ta, pentru moartea şi pentru învierea Ta, – dorim să-Ţi cântăm şi noi într-un nesfârşit cor nesfârşita noastră mulţumire pentru răscumpărarea pe care ne-ai adus-o prin Patimile Tale şi pentru Mântuirea pe care ne-ai dat-o prin Învierea Ta.
În strălucita Ta Înviere noi sărbătorim cea mai desăvârşită şi atotcuprinzătoare biruinţă.
În Învierea Ta se împlinesc toate profeţiile trecutului şi de la ea încep toate făgăduinţele viitorului.
La Învierea Ta se sfârşesc mărturia şi patimile Tale şi de la ea pornesc nădejdea şi aşteptările noastre. Învierea Ta, Iisuse Doamne, este cea mai strălucită înălţime. De la ea se văd înapoi toate pătimirile, pe care răscumpărându-le, ai făcut să sfârşească totul în lumină şi bucurie.
Şi de la ea se vede înainte toată slava pe care ai pregătit-o Tu spre viitorul – pentru noi – cu neputinţă acum de pătruns din pricina nebănuitei lui străluciri.
În timp ce oricare altă sărbătoare se cuprinde numai pe sine însăşi, Sărbătoarea Învierii Tale, Iisuse, Dumnezeul nostru, le cuprinde pe toate câte au fost înainte de ea şi câte vor mai fi în urmă, până în veci şi veci.
Ea este Sărbătoarea Biruinţei Veşnice.
Sărbătoarea Cântării Veşnice.
Sărbătoarea Inimii şi Fericirii Veşnice…
Slăvind Învierea Ta, noi ne cutremurăm de patimile Tale prin care ne-ai pregătit mântuirea. Şi ne închinăm îndelung-răbdării Tale, Mântuitorul nostru, mulţumindu-Ţi cu ochii scăldaţi în lacrimi pentru că ne-ai iubit atât de mult, încât ai primit să suferi şi să mori pentru mântuirea noastră.
Şi, slăvind Învierea Ta, ne scăldăm feţele şi inimile în bucuria negrăită a Împărăţiei Tale, ale cărei Porţi veşnice ni le-ai deschis şi prin care Te-ai dus înaintea noastră ca să ne pregăteşti un loc fiecăruia care Te va urma şi va iubi venirea Ta.
Cântându-Ţi Ţie din toată inima, ne bucurăm de Învierea Ta şi, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, Te lăudăm şi Te preamărim pe Tine, Iisuse Hristoase, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor, de acum şi până în vecii vecilor. Amin.
Traian Dorz, din „Hristos – Pâinea noastră zilnică”
