Un foarte frumos expozeu despre Hristos l-am găsit parcurgând împreună cu tinerii ostaşi din zona Comăneştiului cartea autobiografică a fratelui Traian Dorz intitulată: Hristos – mărturia mea, apărută în ediţia a II-a într-un singur volum, în anul 2005, la editura noastră de la Sibiu.
Parcurgând pe-ndelete de la un capăt la altul, istoria vieţii autorului cântărilor noastre nemuritoare, am observat că ea poate oferi temei lucrării oricăruia: celui ce vrea să zugrăvească grozăvia torturilor din temniţele comuniste poate veni cu exemple din scrisul lui; celui ce are un ghimpe contra Bisericii, găseşte călăi şi trădători din sânul clerului în chiar paginile cărţii; în orice parte te înclini te poţi mângâia pe pieptul poetului, te linişteşti pe scrisul lui, precum toate denominaţiunile creştine pe aceeaşi Carte Sfântă.
Dar nu pentru toate neghiobiile lumii a inspirat Duhul Sfânt pe scriitorii biblici şi nici fratele Traian n-a dorit ca scrisul său să fie temei tuturor dezbinătorilor, deşi pe buzele tuturor se află numele lui. În dese rânduri, am observat asta cu amărăciune, autorul atrage atenţia că istorisirea faptelor unora şi ale altora le face numai ca acte istorice, ceea ce urmăreşte însă e ca să vadă generaţiile viitoare cum Iisus e veşnic biruitor, oricât de prigonit ar fi de oameni.
O, dacă am urmări mereu doar chipul lui Iisus Hristos în toate paginile Bibliei cât am fi de puternici împotriva celui viclean! Trebuie însă ca fiecare să avem gândul lui Hristos şi atunci, da, vom fi împreună pe frontul mântuirii sufleteşti. Şi dacă am avea cu toţii gândul luminos al fratelui Traian cum am putea de măreţ să aducem slavă lui Dumnezeu în adevăr şi-n dragoste, adică în aceeaşi învăţătură sfântă şi în unitate frăţească?
Textul despre care aminteam la început e scris cu ocazia descrierii zilei istorice din 7 noiembrie 1976, de la Braşov. Iată-l: „Hristos este şi dragoste şi adevăr. Şi unitate şi orientare. Şi credinţa, şi învăţătura. Una fără cealaltă nu se poate. Dragostea se usucă fără adevăr, adevărul îngheaţă fără dragoste. Credinţa se rătăceşte fără învăţătură, iar adevărul moare fără credinţă. Noi, în această sfântă lucrare a Oastei Domnului în care ne-a născut Duhul şi Cuvântul Sfânt, le avem atât de minunate şi vii pe amândouă. Trebuie numai să le păstrăm cu toată grija şi credincioşia, spre a nu le pierde noi şi spre a nu ni se fura de către alţii.” (op. cit., p. 478) De altfel în toată descrierea istoriei vieţii sale, fratele Traian a vrut să ne arate cum L-a înţeles el pe Hristos ca dragoste şi adevăr. Cum i-a iubit pe toţi fraţii dar şi cum a rămas singur când a fost vorba de a păstra neştirbită învăţătura Bisericii. Este extrem de interesant cum, căutând necurmat unitatea fraţilor, mai ales după eliberarea din penultima închisoare, să constate că trebuie neapărat să fie orientată Frăţietatea pe calea de la început a Oastei. Toate aceste încercări de reorientare a Frăţietăţii au culminat cu cea de-a treia zi istorică de la Braşov, de care trebuie neapărat să ţinem cu toţii seama, dacă vrem să avem o sănătoasă orientare, strânşi fiind în jurul lui Iisus Biruitorul, nu doar al foii cu acest nume, ci regăsindu-ne pur şi simplu, prin unitate şi bună orientare, prin dragoste şi adevăr, prin credinţă şi învăţătură în trupul lui Hristos, care este Biserica.
Auzim, de o vreme, chemări la unitate. Doar la unitate. Unii zic că în diversitate, adică fiecare cu orientarea lui, cu crezul său. În acest vacarm furibund de dor al unităţii, foaia Iisus Biruitorul ne propune un Hristos care înseamnă unitate, dar şi orientare, nu o dragoste fără adevăr, că aceea se usucă. Şi Hristosul nostru nu-i un Dumnezeu uscat. Şi-i cheamă pe toţi sub acelaşi steag, că Hristosul nostru nu-i numai orientare, ci-i şi unitate. Altfel ar fi unul îngheţat care n-ar învia suflete pentru Evanghelie.
Cititorule, să păstrăm cu toată grija şi credincioşia unitatea şi orientarea cea sănătoasă a Lucrării în care ne-am înrolat. Şi aşa să ne preţuim înaintaşii, ca ei, regăsindu-se în viaţa noastră, să primească cu bucurie osteneala noastră pentru cinstirea numelor lor.
Preot Petru RONCEA
articol publicat în săptămânalul duhovnicesc al Oastei Domnului
Anul XXV, nr. 47 (971) 17-23 NOIEMBRIE 2014
