Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Hristos i-a spus omenirii tot ce a avut să-i spună.

Hristos i-a spus omenirii tot ce a avut să-i spună.

Hristos i-a spus omenirii tot ce a avut să-i spună.

CÂND AU AUZIT ACESTE CUVINTE

Unii din norod, când au auzit aceste cuvinte, ziceau: Acesta este cu adevărat Proorocul.

De acum, ultimul adevăr fiind grăit, Iisus a tăcut. A lăsat să lucreze mai departe Cuvântul şi Adevărul Său.
A lăsat minţile şi inimile care l-au auzit să-L primească sau să-L respingă.
Să-şi aleagă fiecare mântuirea sau osânda din Cuvântul auzit.

Oamenii, mai ales unii, vorbesc necontenit.
Nu-şi preţuiesc cuvântul. De aceea nu-şi preţuiesc nici tăcerea.
Vorbesc mereu. Şi, pentru că nu ştiu să tacă, uită ce au spus şi încep din nou cu altceva.
Ei înşişi, ştiind cât de fără valoare le este cuvântul, nu şi-l respectă, nu şi-l ţin şi nu şi-l preţuiesc ei în primul rând.
Iar ceea ce este prea mult se devalorizează.
Aşa este şi cuvântul omenesc.

Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu este aşa. Căci Dumnezeu nu vorbeşte necontenit omului şi nu-i spune prea mult.
După ce îi spune fiecărui om ce are de spus, tace.
Şi îl lasă apoi pe om să vorbească el, prin faptele şi viaţa sa, să arate el cât a înţeles şi cât a auzit.
Dumnezeu tace şi aşteaptă liniştit până când fiecare om va spune tot ce are de spus şi arată ce poate să facă.
Îl lasă să scrie tot ce poate scrie şi cum vrea să scrie.
Aşteaptă ca omul să arate tot ce e în stare să facă. Şi cum este în stare să lucreze.

După ce i-a arătat fiecărui om ce îi cere El să facă, Domnul îl ascultă pe fiecare ce-I spune
şi citeşte ce-I scrie,
şi priveşte ce-I lucrează.
Şi numai după ce omul a spus tot, după ce omul se opreşte,
după ce termină cu tot ce a avut de spus, după ce îşi strânge buzele şi îşi închide ochii şi după ce îşi aşază mâinile pe piept şi tace pentru totdeauna, atunci Dumne-zeu îi va mai vorbi iarăşi, încă o dată, fiecărui om
şi îi va da atunci răspunsul pe care îl merită,
după cum I-a vorbit şi omul, Lui.

Acum Hristos i-a spus omenirii tot ce a avut să-i spună.
Dumnezeu nu mai are de acum nimic nici de adăugat, nici de scos din spusele Sale şi din Cuvântul Său (Apoc. 22, 18-19).
Acum El ascultă şi tace, luând seama la tot ce are de spus fiecare om şi toată omenirea, ca răspuns la ceea ce i-a spus El în Biblia Sa.
Pe urmă va răsuna glasul Lui.
Dar ce glas! (Ps. 18, 13; 29, 3-8; Dan. 10, 6; Apoc. 1, 15).
Şi fiecare îşi va auzi în el răspunsul veşnic la faptele sale. Acel răspuns pe care va simţi că-l merită.
Doamne şi Dumnezeul nostru,
Îţi mulţumim pentru vorbirea Cuvântului Tău şi ne smerim înaintea tăcerii Tale.
Ajută-ne, Doamne, ca, ascultându-le şi preţuindu-le, să nu fim osândiţi nici de una, nici de alta,
ci din amândouă să culegem mulţumire şi bucurie, lăudând Numele Tău.
Dacă va fi pentru noi bucurie Cuvântul Tău, va fi bucurie şi tăcerea Ta.
Fă ca răspunsul nostru iubitor să ne învrednicească de răsplata iubirii Tale veşnice.
Amin.

Traian Dorz, din “Hristos – Învăţătorul nostru

 

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!