Oastea Domnului

„Iar Lot şi-a întins corturile până la Sodoma“

(Facere 13, 12)

Despărţirea lui Lot de Avraam este cunoscută. Biblia o istoriseşte astfel:

„Şi Lot, care petrecea împreună cu Avraam, avea oi, boi şi corturi. Şi nu-i încăpea pe ei pământul, ca să lăcu­iască într-un loc, pentru că averile lor erau multe. Şi s-a fă­cut ceartă între păstorii vitelor lui Avraam şi păstorii vitelor lui Lot… Şi a zis Avraam lui Lot: «Să nu fie sfadă între mine şi tine, între păstorii mei şi păstorii tăi, căci fraţi suntem noi. Iată, nu este tot pământul înaintea ta? Desparte-te de mine! De vrei tu spre stânga, eu spre dreapta, iar de vrei tu spre dreapta, eu spre stânga…». Şi şi-a ales Lot tot ţinutul cel dimprejurul Iordanului şi a mers spre răsărit…, şi şi-a întins corturile până la Sodoma; iar oa­menii din Sodoma erau răi şi păcătoşi înaintea lui Dumne­zeu, foarte.“ (Fac. 13, 5-13).
Lot şi-a ales câmpia Iordanului. Dar alegerea aceasta era alegerea unui om care nu trăia o viaţă cu Domnul. El a făcut alegerea fără să-L întrebe pe Domnul. El „şi-a ridicat“ ochii spre lăcomia bogăţiilor din câmpia Iordanului şi a ales ţinutul Sodomei şi al Gomorei, cu toate că ştia că „oamenii din Sodoma erau răi şi afară din cale de păcă­toşi împotriva Domnului“ (Fac. 13, 13).

Lăcomia averilor l-a făcut pe Lot să se aproprie de o lume stricată, în loc să fugă de ea. Lot ajunsese la o răs­pântie, dar n-a întrebat pe Domnul ce este de făcut. S-a lăsat călăuzit de lăcomie şi de „capul său“ pentru că nu trăia o viaţă cu Domnul. S-a apropiat de Sodoma şi Gomora şi rău i-a umblat.

În chipul acesta sunt şi cei mai mulţi creştini de azi. Ei nu întreabă niciodată pe Domnul şi nu-L lasă să se ameste­ce în planurile şi lucrurile lor. Un creştin adevărat se lasă că­lăuzit întru toate de Domnul şi nu face nimic fără să-I ceară sfatul şi aprobarea Lui (prin rugăciune şi ascultare). Câţi însă fac aşa?

Ce ne spune mai departe Biblia despre Lot? Ne spune că „s-a aşezat în câmpia Iordanului“. La început, Lot n-a intrat în cetăţile cele stricate. S-a ferit de aluatul cel rău. Cuminte lucru! Dar, vai, acest lucru cuminte n-a ţinut prea mult.

Lot s-a lăsat atras de stricăciunea cetăţilor. Poate şi lăcomia de a cuprinde pământ l-a atras mereu, mereu spre aluatul cel rău. „Iar Lot şi-a întins corturile sale p­ână la Sodoma“, spune Biblia (Fac. 13, 12). Mă gândesc la cei mulţi, mulţi ce-şi întind avuţiile şi hotarele apropiindu-se de Sodoma, de pieire sufletească. Sunt atâţia şi atâţia oameni care o viaţă întreagă nu se ocupă cu altceva decât să-şi sporească averea cu fel de fel de înşe­lăciuni şi nedreptăţi. Şi pe urmă, când mor, intră şi ei în „Sodoma şi Gomora“…, în pieire veşnică.

Şi pe urmă ce s-a întâmplat cu Lot?

Ceea ce era de prevăzut. El nu s-a oprit la marginea Sodomei, ci a intrat în ea. În curând îl vedem în poarta cetăţii stând la sfat cu păcătoşii. „Iar Lot şedea în poarta cetăţii“ (Fac. 19, 1).

Aşa-i ispita. Când te laşi târât de ea, nu te lasă până nu te bagă în păcat.

Iar după ce a intrat în cetate, Lot a mers mai depar­te. S-a amestecat de tot cu aluatul cel rău. Şi-a ales doi gineri dintre păcătoşii Sodomei. Era şi aceasta o alegere fără sfatul lui Dumnezeu. Era o a doua alegere ce o făcea Lot fără să-L întrebe pe Domnul. Dacă L-ar fi întrebat pe Domnul, Domnul i-ar fi răspuns cu vorbele lui Isaac: să nu-ţi iei gineri din feciorii Sodomei. Scoală-te, du-te în Canaan şi ia-ţi de acolo gineri (Fac. 28, 1-2). Dar lui Lot îi trebuia avere şi „legătură de neamuri“ ca să capete trecere în cetate. Aşa fac şi cei mai mulţi părinţi de azi. Ei nu caută zestre sufletească pentru fiii lor, ci umblă nu­mai după zestre materială. Zestrea cea sufletească azi a­proape nu mai numără nimic.

Lot a făcut o „partidă“ bună cu căsătoria fetelor. În­cuscrit cu Sodomenii, a trecut între fruntaşii cetăţii. Proba­bil era şi printre consilierii acesteia. Stătea în poarta ce­tăţii la sfat cu fruntaşii cetăţii. Acum nu mai era Lot cel din câmpia Iordanului. Ajunsese la vază mare.

Dar ce folos de toate acestea, dacă aluatul cel rău in­trase în casa lui şi în sufletul lui. Ce folos că ne trudim să ne câştigăm legături lumeşti de neamuri, cuscri şi averi, dar cu cele sufleteşti dăm înapoi şi slăbim.

Hotărât lucru! După intrarea în Sodoma, Lot nu mai era alesul Domnului. Îl dospise şi pe el stricăciunea. Scriptura ne spune apriat acest lucru. Despre Noe spune Biblia că Dumnezeu l-a scăpat de potop fiind „om drept şi cu frica lui Dumnezeu între cei de pe atunci“ (Fac. 6, 9). Dar despre Lot, Biblia nu mai zice la fel, ci zice aşa: „Când a nimicit Dumnezeu cetăţile Sodoma şi Gomora, Şi-a adus aminte de Avraam şi a scăpat pe Lot din mijlocul prăpă­dului“ (Fac. 19, 29). Scriptura ne spune aici lămurit că Lot a fost cruţat numai din iubire faţă de Avraam.

Şi mai bine se vede acest lucru, dacă ne uităm cum s-au purtat cei doi îngeri pe care i-a trimis Dumnezeu la Lot. Doi îngeri, în chip de bărbaţi, au venit în Sodoma trimişi de la Dumnezeu să-l scape pe Lot. Dar îngerii nu voiau să intre în casa lui Lot. „Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara. Când i-a văzut Lot, s-a sculat, le-a ieşit înainte şi le-a zis: «Intraţi, vă rog, în casa robului vostru…». «Nu, au răspuns ei, ci vom petrece noaptea în uliţ㻓 (Fa­c. 19, 1-2).

Ce straşnică lecţie şi înfruntare sufletească era aceasta pentru Lot! Refuzul îngerilor de a intra în casă era osândirea şi mustrarea vieţii lui pentru că se amestecase cu aluatul cel rău. Dacă Lot ar fi zis către îngeri ca femeia Lidia din cetatea Tiatira: Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămâneţi în casa mea (Fapte 16, 15), îngerii ar fi răspuns: Nu intrăm, pentru că te-ai amestecat cu răul şi stricăciunea…, te-ai amestecat cu cei care râd de cele sufleteşti… Noi nu intrăm unde lumina s-a amestecat cu întunericul, virtutea cu păcatul, binele cu răul; noi intrăm numai acolo unde oamenii petrec o viaţă cu Domnul şi au rupt-o cu lumea şi păcatele ei.

Părintele Iosif Trifa
din volumul “Sodoma şi Gomora”

Lasă un răspuns