Un cuvânt al fratelui Traian Dorz la înmormântarea mamei sale – 24 noiembrie 1980
Preaiubiţii mei fraţi şi surori, scumpii noştri vecini, rudenii, cunoscuţi şi prieteni! După tot ceea ce, în serile de priveghere şi acum, la slujba aceasta şi la rugăciunea aceasta de pomenire şi de despărţire de mama, aţi auzit frumos, vrednic de crezut, de primit şi de urmat, vă rugăm din toată inima să puneţi la inimă toţi cei care aţi auzit acest Sfânt Cuvânt al lui Dumnezeu şi sfintele îndemnuri care vi s-au dat pentru cea mai scumpă comoară pe care o are un om pe pământ: sufletul lui, mântuirea lui, Dumnezeul lui, viaţa lui veşnică. Puneţi la inimă tot ce-aţi auzit. Nu doresc să mai adaug la tot ce-am spus în atâtea rânduri în aceste zile decât mulţumirea mea adâncă şi recunoscătoare faţă de dumneavoastră, faţă de fiecare, pentru toată dragostea şi ajutorul pe care ni l-aţi dat în toate privinţele. Pentru ajutorul cu mâinile, pentru ajutorul cu rugăciunile, pentru ajutorul cu lacrimile, cu dragostea… pe care v-am simţit-o caldă, curată, apropiată de noi, a tuturor.
Din toată inima vă mulţumim şi-L rugăm pe bunul Dumnezeu să vă răsplătească. Şi, când şi dumneavoastră veţi ajunge în starea că veţi avea nevoie de mângâiere şi de ajutor, Dumnezeu să vă pregătească suflete care să vă fie aproape. Pentru că adevărata dragoste şi adevăratul prieten, şi-adevăratul frate se cunoaşte atunci când ajungi la necaz şi ai nevoie de-o mână de ajutor, de-o lacrimă sinceră şi de-un cuvânt apropiat şi prietenos.
Aş dori să vă rog să păstraţi şi mai departe in inimă dragostea de Dumnezeu şi ascultarea de Cuvântul Său, la care aţi fost îndemnaţi şi prin cuvântările, şi prin rugăciunile, şi prin cântările care s-au spus aici în această clipă.
Şi-acum, încă o dată, şi pentru dragostea pe care ne-aţi arătat-o, din toată inima vă mulţumim. Îndeosebi bunilor noştri vecini şi vecine, fraţi şi surori care ne-au ajutat rămânând lângă noi în toate zilele şi nopţile acestea. Încă o dată Îl rugăm pe Dumnezeu să vă răsplătească El Însuşi mai mult decât putem cere sau gândi noi, şi pentru viaţa aceasta, şi pentru viaţa veşnică; şi dumneavoastră, şi tuturor celor pe care îi veţi mai avea în viaţa aceasta.
Şi, pentru toate, aducem slavă, laudă, cinste, mulţumită şi închinăciune lui Dumnezeu, Care ne-a însoţit cu binecuvântările Sale; şi cu această zi frumoasă şi liniştită, şi cu această petrecere împreună, plină de amintiri mişcătoare, înduioşătoare şi sfinte, care vor rămâne neuitate pentru noi. Şi ori de câte ori vom sta în genunchi în faţa lui Dumnezeu, ne vom ruga şi pentru dumneavoastră, să vă răsplătească şi să vă ajute Dumnezeu pentru toate acestea.
Scumpă mama mea, care pleci acum… De atâtea ori în viaţă, până astăzi, am plecat sau am fost dus eu şi-ai rămas tu. Şi de fiecare dată îmi spuneai plângând:
– Iarăşi te duci…
– Nu-i nimic, mamă… ziceam eu. Iarăşi voi veni şi iarăşi ne vom întâlni.
– Da… dar iarăşi te duci…
– Da, dar iarăşi am să vin! Nu te teme, că Domnul e cu noi!
Şi am lipsit o zi sau am lipsit zece… Am lipsit un an sau am lipsit zece ani… Tu ai aşteptat cu lacrimi şi cu rugăciune. Şi-au trecut toate… şi iarăşi am venit.
Acum te duci tu, mamă… Şi rămân eu cu aceleaşi lacrimi, spunându-ţi la fel:
– Te duci, mamă…
Dar şi tu îmi răspunzi, plină de credinţă, cum ţi-am răspuns eu de-atâtea ori:
– Nu-i nimic! În curând iarăşi ne vom revedea…
– Ştiu, mamă… ştiu! Iarăşi ne vom revedea. Şi mulţumesc Domnului nostru Iisus Hristos, Dulcele, Dragul, Scumpul nostru Mântuitor, că şi eu cred din toată inima mea că în curând iarăşi ne vom revedea. Când va veni marea înviere, când Domnul, Preaiubitul nostru, va veni, ne vom revedea iarăşi şi pentru totdeauna vom fi nedespărţiţi.
Mergi în pace la odihna ta, mamă… În curând Domnul nostru va veni şi El ne va întâlni pe totdeauna împreună cu El… cu tata… cu toţi ceilalţi iubiţi ai noştri care au trecut biruitori în Împărăţia Sa.
Până atunci, şi eu mă închin Lui, Îl preamăresc pe El şi mă rog să-mi ajute să-L pot sluji cu toată puterea iubirii mele, ca, la venirea Lui sfântă, să-mi poată spune şi mie: „Bine, slugă bună! Ai fost credincios acolo unde te-am aşezat de la început şi ţi-ai împlinit datoria aşa cum am dorit Eu. Intră în bucuria şi-n Împărăţia Domnului tău!”.
Numai a Lui să fie slava, cinstea şi toată lauda acum şi-n vecii vecilor!
Amin! Vino, Doamne Iisuse!
Slăvit să fie Domnul!
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010, vol. III
