Cine este Cel care spune aceste cuvinte? Cine este Cel care „stă şi bate“?… Vreun om sărman şi fără căpătâi? Vreun cerşetor tremurând de frig şi înfometat? Nu! Ci Domnul Iisus bate la uşa inimii noastre. El, Împăratul împăraţilor, Domnul Slavei şi Mântuitorul lumii. Şi de ce stă şi bate, cerând voie pentru intrare? N-are El putere să intre? Ba da, dar El nu vrea să intre cu de-a sila, căci nu este un spărgător de uşi.
El stă şi bate, dar noi ţinem uşa încuiată cu zăvorul iubirii de sine şi al mândriei, cu zăvorul fricii deşarte de a nu ne hotărî pentru Domnul, din pricina lumii şi a prietenilor; cu zăvorul leneviei, ce ne împiedică să ne curăţim casa noastră murdară şi să stricăm lacătul apucăturilor noastre lumeşti şi urâte; cu zăvorul nepăsării şi al îndoielii, ce ne ţine adormiţi pe drojdiile păcatului în care am trăit; şi cu alte fel de fel de zăvoare, lucrate în fierăria iadului de către diavolul – încuietorul de inimi.
Şi noi suferim să stăm închişi în temniţa propriei noastre inimi, în timp ce Iisus Biruitorul şi Salvatorul stă la poarta inimii noastre şi bate, cerând intrare!…
O, netrebnice lacăte şi urâte zăvoare, până când veţi mai sta la porţile sărmanelor inimi?… O, sărmane inimi, până când veţi mai suferi la porţile voastre aceste încuietori păcătoase şi rele?… Până când veţi fi atât de nesimţitoare, încât să-L ţineţi afară pe Domnul vieţii, Împăratul Iisus, Mântuitorul vostru?… Până când?
Domnul S-a înjosit până acolo, că a venit la uşa sărăcăciosului tău bordei şi bate, cerând să intre. Iar tu te-ai mândrit şi L-ai nesocotit o viaţă întreagă. Ţi-a vorbit şi n-ai vrut s-asculţi… Te-a rugat, dar nu L-ai luat în seamă. O, suflete dragă, El mai bate încă o dată. Deschide măcar acum, deschide-I Domnului Iisus, ca să dobândeşti fericirea şi mântuirea cea veşnică.
Diavolul bate şi el…
Diavolul bate şi el la uşa inimii, cerând intrare acolo. El stă la uşă ca un hoţ şi viclean şi bate cu fel de fel de şoapte şi înşelăciuni.
Diavolul nu hoinăreşte prin locuri pustii şi case părăsite, cum cred unii oameni, ci dă mereu târcoale, să poată intra în inima oamenilor. Aici este locul unde vrea şi are el plăcere să stea.
Diavolul este un domnitor care caută cetatea inimii noastre (Efes. 6, 12)… Este un ucigător care caută viaţa noastră (Ioan 8, 44), un leu care caută pe cine să înghită (I Petru 5, 8), un semănător de neghină care caută ţarina inimii noastre, un amăgitor care caută pe cine să amăgească. El e potrivnicul tuturor credincioşilor şi vrăjmaşul lor; feriţi-vă de el! „Staţi împotriva diavolului şi el va fugi de la voi!“ (Iacov 4, 7). Respingeţi-i sfaturile şi nu-i deschideţi când se a-propie de voi cu ispitele sale!
Dragă frate, nu uita! La uşa inimii tale bate Domnul şi bate şi diavolul. Stă în voia ta să tragi zăvorul pentru unul sau pentru altul.
Deschide-I Domnului, ca să afli mântuire, iertare, iubire şi pace.
Ioan Marini – Gânduri creştine ( vol 1)
