Aş vrea acum să amintesc un alt moment. Un moment sărbătoresc care, la fel, pregăteşte sufletul nostru şi sufletele noastre pentru sărbătoarea cea mare a Nunţii cu Hristos, căci toate acestea înţelesul acesta îl au şi ţelul acesta, şi scopul acesta îl au: de a ne curăţi, de a ne sfinţi, de a ne desăvârşi pe noi şi ca individ, şi ca adunare, şi ca Lucrare, şi ca popor, şi ca Biserică, pentru venirea şi pentru unirea desăvârşită a noastră cu Hristos pentru vecii vecilor. Toate sărbătorile sunt în vederea pregătirii praznicului minunat al Paştilor. Toate evenimentele petrecute în istorie sunt nişte trepte care vor să ne urce pe noi spre evenimentul cel unic şi veşnic al unirii cu Hristos, al coborârii Lui, al întâmpinării Lui.
Un lucru nespus de frumos se vorbeşte în Cuvântul lui Dumnezeu şi în Pilda cu cele zece fecioare, şi în Întâia Epistola către Tesaloniceni, la capitolul 4, unde se vorbeşte despre întâmpinarea Domnului. La Matei capitolul 25 se spune: „La miezul nopţii s-a făcut o strigare mare: «Iată Mirele, ieşiţi în întâmpinarea Lui!»”. În Epistola către Tesaloniceni, Sfântul Pavel spune: „Noi, cei care vom fi vii, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Că Însuşi Domnul, cu glasul de arhanghel, va suna şi cei morţi în Domnul vor învia. Şi astfel noi şi cei morţi în Domnul vom fi răpiţi şi-L vom întâmpina pe Domnul în văzduh”.
E un lucru foarte însemnat gândul acesta de a întâmpina pe Domnul. Dintr-o astfel de poruncă şi dintr-un astfel de îndemn, de a fi gata să întâmpinăm totdeauna voia lui Dumnezeu, fiinţează valoarea sufletului nostru de credincios. Când este vorba de o iniţiativă bună, când este vorba de un lucru frumos, când este vorba de o poruncă a Domnului, noi nu trebuie să stăm nepăsători şi să aşteptăm ca acest lucru să vină până la noi. Noi trebuie să ieşim în întâmpinarea lui cu iniţiativa noastră, cu dorinţa noastră, cu voinţa noastră, cu hărnicia noastră frumoasă, cu dorinţa noastră sinceră de-a ajuta atunci cu o clipă mai devreme, cu un ceas mai devreme realizarea acestui gând. E un gând frumos acesta ca noi totdeauna să ieşim în întâmpinarea Domnului; sau în întâmpinarea unui gând, sau în întâmpinarea binefacerii, sau în întâmpinarea împlinirii Cuvântului lui Dumnezeu sub orice formă. În aceasta se vede dragostea noastră faţă de Dumnezeu. Când aşteptăm un oaspete scump, când aşteptăm să vină la noi cineva drag, atunci frumos este din partea noastră să nu stăm în casă nepăsători până când el va intra, până când el va veni să ne găsească înăuntru. Frumos este ca noi să ieşim cel puţin până la poartă înaintea lui, să-l întâmpinăm. Acest lucru arată voinţa noastră sinceră, dragostea noastră adevărată, gândul nostru curat de a ieşi în întâmpinarea celui pe care-l iubim.
Aşa trebuie să fim gata să ieşim în întâmpinarea oricărei iniţiative bune, de oriunde ar veni ea. Când este vorba de un lucru frumos, noi trebuie să fim gata, nu să aşteptăm să fim chemaţi, îndemnaţi, rugaţi la acest lucru, mereu îndemnaţi şi mereu porniţi de către alţii. Şi din îndemnul inimii noastre să facem tot ce putem pentru ca să ieşim în întâmpinarea realizării mai curând şi mai frumos a acelui gând şi a acelui lucru frumos care ne solicită pe noi.
Venirea Domnului e un lucru de cea mai mare însemnătate, de cel mai scump preţ, de cea mai mare valoare pentru fiecare dintre noi. Venirea Lui, în primul rând, pentru mântuirea noastră personală, venirea Lui pentru împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, venirea Lui pentru aducerea Împărăţiei lui Dumnezeu printre noi este un lucru de aşa mare însemnătate! Iar noi, dacă-L iubim, trebuie să fim gata totdeauna să ieşim în întâmpinarea Lui. Şi să facem tot ce putem pentru ca aceasta să fie grăbită şi adusă la îndeplinire cât mai curând. (…)
Ce înseamnă aceasta? O pregătire pentru sărbătoarea cea mare a Venirii şi a Întâmpinării Domnului Iisus Hristos. Pentru că este scris: „Nimic întinat nu va intra acolo. Nimeni care trăieşte în spurcăciune şi-n minciună. Ci numai cei găsiţi scrişi în Cartea Vieţii Mielului”. Şi-n Cartea Vieţii vor fi găsiţi scrişi numai acei care trăiesc după voia lui Dumnezeu şi ascultă Cuvântul Său, după cum este scris: „Ferice, mai degrabă, de cine ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlineşte”. În Cartea Vieţii vor fi scrişi numai acei care s-au hotărât pentru o astfel de viaţă.
În Pilda cu cei chemaţi la nuntă se vorbeşte despre unul care era fără haină de nuntă. A fost scos afară şi aruncat. Cel dintâi lucru care ni se cere este să avem, cum s-a mai spus, haina de nuntă. Ce înseamnă aceasta? Aceasta înseamnă naşterea din nou, pregătirea noastră pentru întâmpinarea Domnului şi pregătirea noastră pentru Venirea Domnului şi pentru Nunta cea Mare care ne aşteaptă acolo Sus în Cer.
din vorbirea fratelui Traian Dorz la nunta de la Beiuş – duminică, 30 iunie 1984
167. CELE TREI MOMENTE
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, vol. 4
