Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home „Iată, noi le facem pe toate!” (Apoc 21, 5)

„Iată, noi le facem pe toate!” (Apoc 21, 5)

„Iată, noi le facem pe toate!” (Apoc 21, 5)

Hristos Cel preamărit prin biruinţa Crucii Sale Îl trimite pe Duhul Sfânt în lume pentru mântuirea oamenilor, dar şi pentru mântuirea întregii creaţii, pentru înnoirea făpturii în ansamblul ei. Care ea însăşi „se va izbăvi din robia stricăciunii, ca să fie părtaşă la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu” (Rom 8, 21).

Biserica plină de Duhul Sfânt este cea prin care se lucrează această înnoire, este cea prin care se vesteşte şi se realizează Împărăţia lui Dumnezeu. Ea este întemeiată de Hristos şi împuternicită de Duhul Sfânt ca „sacramentum mundi”, ca taina plină de puterea prefacerii lumii în Împărăţie cerească. Dumnezeu Însuşi Îşi manifestă prezenţa în lume prin misiunea Bisericii de mărturisire a adevărului, de vestire a Cuvântului şi de chemare a oamenilor la Hristos, de vindecare de boala păcatului şi de grelele sale consecinţe, de faptul că, în comuniunea celor adunaţi în numele lui Hristos, oamenii primesc iertarea, îndreptarea şi tot harul şi darurile ce se împărtăşesc prin Sfintele Taine. În repetate rânduri, în Evanghelia de la Ioan, Mântuitorul zice că El săvârşeşte în lume lucrarea Tatălui. Această lucrare se continuă, Hristos fiind viu şi lucrător în Biserică prin Duhul Sfânt. Astfel încât peste tot unde Biserica se manifestă în autenticitatea naturii şi a lucrării ei, se fac vizibile semne ale Împărăţiei lui Dumnezeu.

Cei chemaţi de Domnul la lucrarea Sa primesc harul şi puterea Duhului Sfânt nu numai pentru ei înşişi, nu ca un fel de privilegiu personal, ci pentru a sluji prefacerea lumii, adică împlinirea voinţei dumnezeieşti de mântuire a lumii. Încă în Vechiul Testament vedem, de pildă, că judecătorii Ghedeon şi Samson sunt îmbrăcaţi cu putere pentru a izbăvi poporul din robie străină. Isaia profeţeşte despre revărsarea Duhului peste Mesia ca să binevestească săracilor, să vindece pe cei cu inima zdrobită, să aducă dezrobire, vindecare şi eliberare (Is 61, 1; Lc 4, 18- 19). Iar în proorocia lui Ioel, Duhul revărsat de Dumnezeu „peste tot trupul” nu numai că vine în ajutorul celor slabi şi neputincioşi, ci face prooroci şi vestitori din toţi cei ce-L slujesc (Ioel 2, 28- 29; cf. Fapte 2, 17-18).

Diferitele harisme ale credincioşilor nu sunt date spre beneficiu personal, ci pentru zidirea Bisericii. Vorbind despre darurile duhovniceşti şi despre rolul şi exercitarea lor la „zidirea” Bisericii (I Cor 14, 4-5), Sf. Ap. Pavel dă acest criteriu cu caracter general şi obligatoriu: „Toate spre zidire să se facă” (I Cor 14, 26). Scopul darurilor duhovniceşti, al tuturor darurilor, chiar al celor mai „spectaculoase” este, aşadar, zidirea Bisericii şi a vieţii ei în Hristos. Iar corolarul practic al vieţii în Hristos este dragostea (I Cor 13). Cei chemaţi la secerişul ceresc nu săvârşesc o lucrare a lor. Misiunea în

Biserică nu este o lucrare a oamenilor, ci este lucrarea lui Dumnezeu. Cincizecimea inaugurează înnoirea dumnezeiască a creaţiei, în Hristos şi în Biserică. Momentul Pogorârii Duhului Sfânt, eveniment crucial în istoria creaţiei, marchează începutul secerişului eshatologic. Într-adevăr, misiunea de vestire a Evangheliei este un semn al sfârşitului, cum Domnul Însuşi ne spune: „Şi se va propovădui această Evanghelie a Împărăţiei în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul” (Mt 24, 14).

Duhul este tainic, dar scopul lucrării Sale este lămurit. El este nevăzut, dar nu incomprehensibil. El voieşte ca voia lui Dumnezeu să se facă „precum în cer aşa şi pe pământ”. Dacă spunem „Vino!” Duhului Sfânt, să fim gata a ne face slujitori ai scopului pentru care El Se dăruieşte. „Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm” (Gal 5, 25). Duhul Sfânt voieşte ca noi să urmăm pe Hristos, să ne facem părtaşi lucrării Lui şi să facem vizibile în viaţa noastră întru El semnele prezenţei Împărăţiei lui Dumnezeu.

Pr. prof. Vasile Mihoc

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *