Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home „IATĂ, VESTESC VOUĂ BUCURIE MARE, CĂ S-A NĂSCUT VOUĂ MÂNTUITOR”…

„IATĂ, VESTESC VOUĂ BUCURIE MARE, CĂ S-A NĂSCUT VOUĂ MÂNTUITOR”…

„IATĂ, VESTESC VOUĂ BUCURIE MARE, CĂ S-A NĂSCUT VOUĂ MÂNTUITOR”…

„Şi păstorii erau străjuind de noapte împrejurul turmei lor. Şi iată, îngerul Domnului a stătut înaintea lor şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor şi s-au în­fricoşat cu frică mare. Şi le-a zis lor îngerul: «Nu vă temeţi, că iată, vestesc vouă bucurie mare, care va fi la tot poporul. Că S-a născut vouă astăzi Mântuitor, care este Hristos Domnul, în cetatea lui David»” (Lc 2, 8-11).

În noaptea Naşterii a răsunat cea mai minunată veste ce s-a auzit cândva pe acest pământ. În­gerul a vestit un Mântuitor al lumii; a vestit pogorârea pe pământ a lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu. Din clipa în care a răsunat vestea aceasta, istoria lumii s-a rupt în două. De la Naşterea Mântuitorului începe o lume nouă, o viaţă nouă. Anii din calendarul nostru se socotesc de la Naşterea Mântuitorului. Mii de ani au fost şi înaintea Naşterii, dar anii aceştia nu se mai pomenesc; ei sunt ani pierduţi pentru omenire; ei sunt ani trăiţi în întuneric şi orbecare sufletească. Sunt ani trăiţi fără Dumnezeu. Naşterea Mântuitorului a adus o viaţă nouă… a legat iar cerul cu pământul şi pe om cu Dumnezeu. Naşterea Mântuitorului înseamnă o facere din nou a lumii.

Dar istoria aceasta numai atunci are înţeles şi însemnătate pentru mine şi tine, iubite citito­rule, dacă suntem şi noi cuprinşi în ea. La Naşterea Domnului se vorbeşte, de regulă, despre Adam şi mântuirea lumii, dar trebuie să se vorbească mai ales despre mântuirea mea şi a ta.

Dragă cititorule! Îngerul cel ce a adus în lume vestea cea sfântă a Naşterii Mânuitorului îţi aduce şi ţie o veste scumpă şl dulce: în peştera Vifleemului S-a născut un Mântuitor al tău. Iisus, Fiul Iul Dumnezeu, a venit în lume anume să te mântuiască pe tine. „Aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât şi pe unul născut Fiul Său L-a trimis în lume, ca tot cel ce crede în El să nu moară, ci să aibă viaţă de veci” (In 3, 16).

Tu eşti, dragă cititorule, acela pe care te-a iubit Dumnezeu atât de mult, încât a trimis pe Însuşi Fiul Său să te mântuiască. Îngerul îţi aduce o bucurie mai scumpă decât toate bogăţiile şi comorile acestei lumi, strânse la un loc.

Însă eu mă tem, dragă cititorule, că tu nu înţelegi această bucurie. N-o înţelegi nu pentru că ai fi păcătos, ci pentru că nu sim­ţeşti păcatul… nu simţeşti întunericul şi nu doreşti lumina… nu simţeşti boala şi nu doreşti sănătatea… nu simţeşti pierzarea şi nu doreşti scăparea.

Vestea cea sfântă a Naşterii Mântuitorului s-a făcut pe timp de noapte. Lumea aceasta cu ispitele şi amăgirile ei este o noapte în­fricoşată, este o noapte ce rupe legătura dintre om şi Dumnezeu… este o noapte de orbecare şi ză­dărnicie sufletească. Bucuria cea adevărată a Naşterii Domnului aceasta este: să simţeşti noaptea cea înfricoşată a păcatului… să te simţeşti un Adam căzut şi pierdut… să simţeşti zădărnicia sforţărilor tale… să te simţeşti pierdut şi să suspini după un Mân­tuitor. Când ai ajuns în starea aceasta, deodată se aude strigarea îngerului: „Suflete, nu despera, iată, vestesc ţie o bucurie mare… în peştera Vifleemului ţi S-a născut ţie un Mântuitor… Fiul lui Dumnezeu a venit anume să te scape şi să te mântuiască pe tine.

Această veste scumpă şi dulce trebuie apoi să facă o mare schim­bare în viaţa ta… trebuie să facă o schimbare din temelie a vieţii tale. Vestea aceasta trebuie să-ţi fie un hotar nou, un început de viaţă nouă, o naştere din nou la o viaţă nouă.

Cineva m-a întrebat astă vară de câţi ani sunt. „De 10” – i-am răspuns eu. Întrebătorul a rămas mirat, însă eu l-am lămurit îndată: „Da, da, eu sunt numai de 10 ani, pentru că pe ceilalţi i-am trăit în zadar… i-am trăit fără să cunosc [cu] adevărat pe Mântuitorul… i am trăit înainte de a se naşte Mântu­itorul în peştera sufletului meu. Precum în calendar nu se mai socotesc anii de la Adam până la Hristos, aşi nici eu nu mai socotesc anii ce i-am trăit înainte de a-L afla pe Iisus Hristos, Mântuitorul sufletu­lui meu.

Naşterea Domnului trebuie să rupă în două şi viaţa ta, dragă cititorule. Naşterea Domnului în­seamnă să-L primeşti pe Domnul… înseamnă să te renaşti cu El la o viaţă nouă şi să începi cu El o viaţi nouă. Dacă n-ai făcut acest lucru, atunci Naşterea Domnului n-are nici o însemnătate pentru tine. Tu trăieşti încă tot înaintea Naşterii Domnului.

De la Adam până la Hristos se spune că sunt 5000 de ani. Eu îmi zic că sunt mai mulţi. Sunt milioane şi miliarde de ani, pentru că în aceşti ani sunt şi anii necredincioşilor… sunt şi anii tuturor celor care n-au primit cu adevărat în su­fletul lor pe Cel ce S-a născut pentru ei în peştera Vifleemului. Nu cumva şi anii tăi, dragă cititorule, sunt în anii aceştia?

Într-o peşteră de dobitoace Se naşte Iisus, Fiul lui Dumnezei. Iisus Mântuitorul caută şi azi peş­teri în care să Se nască. Oricât de păcătos ai fi tu, dragă cititorule, oricât s-ar fi făcut viaţa ta cea sufletească o peşteră plină de dobitoceştile patimi, află, frate dragă, că Iisus, Copilul Sfânt, vrea să Se nască în această peşteră a sufletului tău. Deschide-I această peşteră… primeşte-L îndată pe Domnul şi viaţa ta dintr-odată se va um­ple de lumină mare şi de bucuria mântuirii sufletului tău.

Rugăciune

Iisuse, dumnezeiescule Copil şi scum­pul meu Mântuitor! Odinioară, în Vifleemul Iudeii, n-ai aflat gazdă şi casă unde să Te naşti. A trebuit să alegi un grajd de vite. Tu, preabunule Doamne, cauţi şi azi case sufleteşti unde să Te naşti şi să renaşti la o viaţă nouă pe cei din ele.

Tu baţi şi la aşa casei mele. Dar, vai, casa mea e plină de toată necurăţia. E un grajd plin de dobitoceştile patimi. N-am nici un loc curat pentru Tine. Totul e murdar. Însă Evanghelia Naşterii Tale îmi aduce o veste scumpă şi dulce. Tu, dumnezeiescule Copil, tocmai aceste peşteri sufleteşti le cauţi să Te naşti în ele şi să renaşti la o viaţă nouă pe cei din ele.

Preadulcele meu Mântuitor! Intră şi în peştera sufletului meu. Precum ai intrat în peştera din Vifleem, aşa intră şi în peştera sufletului meu.

Ajută-mă să mă renasc la o viaţă nouă cu Tine… să cresc cu Tine… să trăiesc cu Tine şi să petrec cu Tine până în clipa când va sosi vremea să plec „acasă” la Tine.

«Lumina Satelor» nr. 52 / 25 dec. 1927, p. 4

Părintele Iosif Trifa la zile de sărbătoare
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2016

 

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *