Gânduri de început mântuitor
„Făr-o inimă zdrobită, nu-i căinţă de păcat; / făr-o sinceră căinţă, nimeni nu va fi iertat” (T. Dorz, La izvoarele luminii).
După bilanţul unui an încheiat, privind în urmă peste toate căderile, ridicările cu pocăinţă, bucuriile frăţeşti, puţinul rod adus în smerenie pentru Hristos în Ogorul Oastei Sale, gândul nostru se duce la îndemnul Sf. Ap. Pavel din Efeseni 5, 15-16: „Luaţi seama cu grijă cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi. Răscumpăraţi vremea, căci zilele rele sunt”. Făcându-ne un bilanţ, şi la 102 ani de Oaste, care şi-a avut începuturile la intrarea într-un an nou, vedem, din scrierile Părintelui Iosif Trifa, cât de radicală era întoarcerea ostaşilor de atunci. Chiar dacă mai erau cazuri izolate de abateri, în sensul revenirii la vechile patimi, în general, hotărârea era hotărâre. Am văzut mulţi fraţi de-ai noştri, printre noi, care, din tinereţe şi până la sfârşit, şi-au păstrat legământul curat, fără abateri. Ferice de ei!… Acum, oarecum, ne permitem multe, ca şi creştini şi, în mod particular, ca ostaşi. Păcatul e păcat! Şi o picătură şi, cantitativ, mai mult… Acum, toată lumea ştie ce e bine, căci vestirea a fost multă de 35 de ani. Nu suntem nici unii fără de păcat, dar ne doare când, din pricina netrăirii noastre autentice, Biserica şi, implicit, Lucrarea Oastei să fie vorbite în fel şi chip, în sens negativ. Să ne cercetăm fiecare acum, la început de an nou, ce-i bine şi ce-i rău în trăirea noastră. Suntem o familie în Biserică şi Lucrare şi să nu ne supărăm dacă Domnul, printr-un preot sau frate, ne vorbeşte, căci spre binele mântuitor al fiecăruia este aceasta. Trăirea noastră trebuie să fie un model pentru toţi creştinii din jur. Cu duhul alcoolului, câştigă vicleanul şi astăzi multe suflete. Un frate tânăr a întrebat pe fratele Traian dacă e voie să consumăm vin noi, ostaşii Domnului. Răspunsul, prompt şi categoric, al fratelui Traian a fost acesta: Da, acela transformat în Sf. Împărtăşanie. Vai de cei care îşi permit cu uşurinţă să ridice şi să bea paharul oferit de vicleanul! Un frate care a scos, după întoarcerea la Domnul, toţi prunii din care făcea ţuică, plantând în locul lor alţi pomi fructiferi din care nu se face alcool, a fost considerat de oamenii lumii drept nebun. El a zis: „Decât să mă scoată ei din rai, mai bine îi scot eu pe ei”. Altă soră care, după întoarcerea la Domnul, îşi mai lăsase la ea sub pernă o sticluţă cu ţuică, ca să mai bea câte o gură când este obosită, când o dor oasele etc., într-o noapte, visează că era în iad între o grămadă mare de butoaie şi damigene de alcool. Între ele, vede şi sticluţa ei. Atunci, îngrozită, s-a trezit din somn şi a luat sticluţa de sub pernă şi a aruncat-o pentru totdeauna din viaţa ei. Cred că sunt suficiente aceste două mărturii şi cele din cartea Părintelui Iosif Trifa „Alcoolul – duhul diavolului”.
Ce dureros este că, după atâţia ani, noi încă ne mai permitem să trăim păcate ascunse: câte o minciună, câte-o sudalmă, câte-un pahar, câte-un gând rău, invidie şi multe altele… Toate acestea sunt păcate mari, sunt o urâciune înaintea Domnului! Şi preţul plătit de Fiul lui Dumnezeu spre a ne izbăvi de ele îl vedem, privind pe Golgota, la Crucea Răstignirii. Cu durere, vedem că, din familii, din adunări şi din societate, ne este furat Hristosul cel Răstignit şi Înviat, în locul Lui fiind aşezate, de Vicleanul, ofertele păcatelor îmbrăcate în straie strălucitoare, prezentându-şi ofertele de zeci de feluri de tutun şi alcool… Cât de datori suntem noi a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru preţul răscumpărării noastre, pentru binefacerile dăruite ce ne îndeamnă la pocăinţă sinceră, pentru rugăciunile ce ni le-a ascultat. Este timpul să punem început mântuitor vieţii noastre, să punem o sinceră hotărâre înaintea Domnului de a fi ostaşi ai lui Hristos şi urmaşi ai Sfinţilor Părinţi Înaintaşi din Oastea Domnului. Să ne împotrivim păcatului, urându-l şi părăsindu-l, căci un păcat cât de mic, nemărturisit şi făptuit continuu în ascuns, ne poate despărţi de Dumnezeu şi duce în osânda veşnică. Să-I încredinţăm Mântuitorului nostru din tainicul inimilor noastre toate durerile ce nu le putem spune nimănui. Anul în care am intrat nu ştim ce ne va aduce, în faţa noastră fiind probleme şi primejdii peste care ne temem că nu vom putea trece. Să venim cu ele la picioarele Domnului, cerând ajutorul, lumina şi călăuzirea Lui, spre a fi împlinitori ai Voii Sale.
Slăvit să fie Domnul!
Pr. Nelu PAVEL
Abonează-te la „Iisus Biruitorul” online
Citește online toate numerele din ziarul „Iisus Biruitorul”, începând cu anul 2025.
Poți opta pentru a primi în continuare și varianta tipărită printr-un e-mail trimis la redacție. Te încurajăm să faci misiune cu foaia tipărită printre prietenii, cunoscuții, vecinii tăi și printre membri parohiei tale!
Acest săptămânal duhovnicesc al Oastei Domnului apare cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. A fost fondat de Preot Iosif Trifa în anul 1935.
