Mărturii

«IISUS BIRUITORUL» SFÂŞIAT

Era în iarna anului 1992, luna martie, la Sibiu. Centrul Oastei Domnului fiinţa provizoriu pe atunci pe strada Andrei Şaguna, nr. 25, iar Foaia «Iisus Biruitorul» prinsese a se edita de la această adresă şi se tipărea la Tipografia «Arhidiecezană» – Sibiu. Noi, trei fraţi din Moldova, zona Comăneşti, venisem pentru ajutor la Centrul Oastei, tot timpul acestei luni. Ni s-a repartizat atunci câte un loc unde să punem umărul…

…De la lucrul la care făceam ascultare pe toată acea perioadă de o lună de zile, uneori, mi se permitea să ajut la munca de expediţie a Foii «Iisus Biruitorul». În sala expediţiei funcţiona maşina de fălţuit, cea care prelua Foaia şi, din, formatul mare de hârtie în care se afla după tipar, o împăturea, pentru a putea fi trimisă la abonaţi.

Totdeauna lucrul acolo ne crea o stare sufletească înaltă. Când expediţia era încheiată, destul de târziu după-amiaza, ne întorceam de la poştă cu fratele meu scump şi, privindu-ne printre genele înrourate, nu puteam rosti decât atât: „Ce frumos a fost!”; deşi fiecare zi de astfel de lucru era una de post…

…Un fapt, mereu acelaşi însă, mie îmi crea o mare durere. Maşina aceea care ne fălţuia Foaia noastră scumpă îşi ieşea uneori din normal şi săvârşea un sacrilegiu pe care eu nu puteam nicidecum să i-l iert, chiar dacă în rest se purta docilă în lucrul pe care îl făcea. Nu ştiu ce se întâmpla că, la anumite intervale, îl prindea pe «Iisus Biruitorul» şi, lovindu-l frontal de lamele care trebuia să-l preia printre ele, îl făcea bucăţi-bucăţi… Dar ceea ce era şi mai înspăimântător îl constituia scrâşnetul fioros pe care îl făcea în timpul când Foaia se rupea în bucăţi…

Îmi acopeream urechile ca să nu mai aud. Era un zgomot insuportabil. Şi, când priveai să vezi ce s-a întâmplat, îl vedeai pe «Iisus Biruitorul» „biruit” sub maşina de fălţuit… Zăcea acolo fără nici o putere şi fără să mai poată vreodată folosi cuiva cu mesajul pe care îl purtase… La început, cu toată jena, mergeam la doamna care lucra pe maşină şi o rugam să mi-L dea mie pe acest Iisus rănit ce zăcea fără putere acolo, jos, sub maşină…

…Mai târziu, cu anii, şi mai cu durere, aveam să aflu prin câte un loc prin ţară pe «Iisus Biruitorul» pe unde nicidecum nu i se cuvenea să stea. Nu-mi venea să cred că e posibil aşa ceva… Undeva, la o familie de „fraţi” – iertată să-mi fie îndrăzneala că pomenesc aceasta aici – , «Iisus Biruitorul» era expus spre folosire în grădină, la „privată”. Am simţit atunci că nu se cuvine nici să mă mai întorc în casă, ci să plec neştiut şi nevăzut de unde venisem, fără să-mi mai amintesc de familia aceasta niciodată, ca şi cum nu ar mai exista.

O întrebare la acest sfârşit de editorial se pune însă cu insistenţă: Unde credem noi că zăcea mai sfâşiat «Iisus Biruitorul»?

Costel BALAN

din săptămânalul duhovnicesc ”Iisus Biruitorul”
Anul XXVIII, nr. 2 (1082) 2-8 IANUARIE 2017

Lasă un răspuns