Iisuse Doamne, pentru mine
bãuşi al morţii-amar venin
ca eu acum crezând în Tine
iertat sã fiu, iertat deplin.
Prin moartea Ta trãiesc Iisuse
pe veci scãpat de orice chin
fiindcã Tu mi-ai dus osânda
eu sunt iertat, iertat deplin.
Iubirea Ta şi Adevãrul
îmi toarnã inimii alin
prin dulcea pace-a-ncredinţãrii
c-am fost iertat, iertat deplin.
Ce dulce şi uşoarã-i crucea
când azi de bucurie plin
trãiesc şi umblu prin credinţa
c-am fost iertat, iertat deplin.
Ce dar sã-Ţi pot aduce oare
Acolo Sus când am sã vin
atât de vrednic şi de mare
c-am fost iertat, iertat deplin.
O, n-am sã-Ţi dau decât un suflet
cu mult mai alb decât un crin
tot Cerul va slãvi iertarea
ce-o poţi Tu da – şi-o dai deplin!
Traian Dorz, din ”Cântarea Cântãrilor mele”