Iisuse, Mire-al vieţii mele
din veşnicii pe veşnicii,
de-aici de jos din lumea morţii
Te chem mereu, Te chem sã vii.
În pacea miezului de noapte
cu-nfiorat şi lung suspin
Te chem cu dor, Te chem pe Nume
Preabunul meu Iisuse, vin’…
În revãrsat se zori când cerul
luminã prinde-n Rãsãrit
în dorul revederii Tale
Te chem şi plâng Iisus Iubit.
În miez de zi cînd toţi aleargã
a lumii treburi spre-a-mplini
eu stau cu dor privind spre Tine
o, de-ai veni, o de-ai veni!…
Iar seara când lumina fuge
spre depãrtãrii de zãrii pustii
Luceafãrul vieţii mele
Te-aştept mereu, aştept sã vii.
Cu candela iubirii-aprinsã
de-atâţia ani Te-aştept în prag
o vin’ o clipã mai devreme
Te chem, o vino Mire Drag.
Traian Dorz, din ”Cântarea Cântãrilor mele”
