Iisuse, pentru Tine plâng,
mă dor a’ Tale chinuri
şi-atât de multe-amaruri strâng
în sute de suspinuri.
Şi pentru-a Ta iubire cânt
când sufletu-mi Îţi spune
fiorul care nu-i cuvânt
să poată să-l adune!
Iisuse, pentru Tine-nfrunt
priviri de ură pline,
dar nici în chinul cel mai crunt
nu mă despart de Tine!
Aş da pentru iubirea Ta,
de-ar fi să mi se ceară,
lumina mea, viaţa mea
curată de fecioară…
Dau darul ce mi-l ceri, întreg,
dau vălul şi cununa,
singurătatea o aleg,
de-mi ceri, pe totdeauna!
Dau lacrimile câte pot
din ochi să-mi mai izvoară,
iubirea toată, dorul tot
şi viaţa de fecioară.
Ajută-mi, dac-ar fi să mor,
să pot întotdeauna,
crezând, chiar dacă-n ura lor
mi-ar spune toţi: „nebuna”.
De-ar fi oricât să mai trăiesc,
să-Ţi pot urma povaţa,
de dragul Tău să biruiesc
şi moartea, şi viaţa.
TRAIAN DORZ din ”Cântările Dintâi”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
