11. Binecuvântată să fie Ziua când pe toată întinderea moştenirii Tale, Iisuse Doamne, vor fi numai păşuni verzi şi ape de odihnă,
când peste tot unde vor merge oile Tale, pădurile vor fi prietenoase şi odihnitoare,
soarele le va fi fericit şi dulce,
fiinţele – paşnice şi drăgăstoase…
12. Binecuvântată să fie în veci ziua când nu va mai fi nicăieri nici un hoţ şi nici un lup.
Ziua când nu va mai fi nici o teamă şi nici o primejdie de nici un fel şi pentru nimeni, pe totdeauna (Mt 6, 10).
Ziua când, în mijlocul unei unice turme, vei fi Tu unicul Păstor, Bun şi Iubitor.
13. Binecuvântată fie Ziua când Faţa Ta iubită şi strălucitoare, Iisuse Doamne, va fi văzută de toţi ai Tăi, de pretutindeni şi pe totdeauna.
Ziua când, fericiţi toţi ai Tăi, mereu şi mereu, ne vom aţinti privirile umezite de iubire numai spre Chipul Tău Drag, de-a pururi pentru noi tot mai frumos şi tot mai iubit, nemaisăturaţi de harul acesta veşnic…
14. Binecuvântată să fie ziua din care nu vom mai avea nevoie de nici un luminător, pentru că Te vom avea pe veci în mijlocul nostru pe Tine, Iisuse, Strălucitul, Unicul, Fericitul Soare al tuturor iubirilor noastre.
15. Binecuvântată să fie ziua când orice greutate va fi luată de pe umerii noştri,
când grija oricărui lucru nu ne va mai împovăra,
când, osteniţi de atâta alergare prin ţinuturile acestea străine, primejdioase şi pustii, vom ajunge în sfârşit la odihna atât de dorită, lângă Tine şi lângă ai noştri, în casa noastră cea de aur.
16. Binecuvântată să fie Ziua când vom simţi că am ajuns chiar acasă la noi. Şi când în poarta ei dragă, împreună cu scumpii noştri veniţi înaintea noastră acolo, ne vor aştepta deschise braţele Tale…
O, braţele Tale care ne-au purtat atât de mult, braţele Tale care au sângerat şi s-au rugat pentru noi, braţele Tale, Iisuse…
primindu-ne şi cuprinzându-ne, ne vor strânge dulce la sânul Tău, la inima Ta străpunsă pentru dragostea pe care ne-ai purtat-o.
17. O, ce mare va fi Ziua aceea când noi, copleşiţi de tot ce vom vedea şi vom simţi,
de tot ce vom trăi şi auzi,
Te vom privi pe Tine, Iisuse, cu toată faţa noastră scăldată în lacrimi, în lumină şi în fericire!
Ce unică, ce negrăită, ce strălucită va fi clipa aceasta, lacrimile acestea, sărutul acesta…
6. Lucrul şi nelucrarea
Avuţia sfântului moştenitor / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2005