Iisuse, Taina vieţii noastre
cântare fãrã de sfârşit,
privim cu lacrimi fericirea
ce-n ceruri Tu ne-ai pregãtit.
Privim cu lacrimi rãsãritul
apropiatei Primãveri
în care-n veci gustând lumina
uita-vom orişice dureri.
Prin slãvi etern strãlucitoare
de fericitele-Ţi priviri
trãi-vom taine-nfiorate
de imnul veşnicei iubiri.
În cor cu îngeri fãrã numãr
vom intona în cânt slãvit
în mii de feluri fericite
Acelaşi Nume Preaiubit.
Cu ochii firii noi privi-vom
în veci spre Faţa Ta rãpiţi,
şi strãlucirea-I ne va face
din veac în veac mai fericiţi…
– Dar cât mai stãm pe lume încã
dorim sã ţinem ochii Sus,
şi doar o singurã dorinţã
şi rugãciune-avem, Iisus:
Când contopi-ne-vei în totul
cu viaţa fãrã de dureri
sã faci din fiecare-o floare
pe ceru-acelei Primãveri.
Traian Dorz, din ”Cântarea Cântãrilor mele”
